Prea crocant. Prea rece.

Sunt singur in KFC-ul din Dorobanti. Nu. Nu va imaginati ca nu am prieteni cu care sa merg. Au fost si ei, dar au plecat. Eu ii astept pe ai mei sa mergem undeva sa manance si ei. Cred ca ne intalnim si cu niste prieteni.

Pe fundal se aude o “muzica de lift”, si senvisul e mult prea rece. Vremea de afara ma inspira mult in scrierea acestui post. De partea cealalta a geamului sunt niste liceeni. Se uita la mine si cred ca le sunt personaj principal in glumele lor proaste.

E toamna. Asa e toamna. Avem suflete reci. Sau poate ca asa e mereu…Am fost si vara aici, si iarna, si primavara. E mereu la fel. 

Fumul unei tigari se aseaza sub nasul meu ca o mustata pe care narile mele o trag usor. Fac asta de 15 ani. In dreapta mea, sunt doua cupluri. Nimeni nu fumeaza. Toti mananca. Poate a fost doar imaginatia mea.

Stau aici si astept. Un claxon, un moment, o persoana, ceva, orice, orice care sa ma faca sa tresar si care sa imi schimbe calea. Sa nu mai merg asa drept si viata mea sa nu mai fie asa de plictisitoare. Sa iau o curba. Mi-as baga castile.

E toamna, E gol, e sec, e rece, In fiecare zi e la fel.

Se aude un claxon…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s

WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: