Depresia pe care am avut-o pe 15 septembrie

Ca sa intelegeti acest articol, trebuie sa cititi articolul postat mai de mult, numit “Depresia pe care am avut-o pe 1 septembrie”

Nu. Nu tine de faptul ca m-am intors la scoala. Nu am nici o problema cu asta. Aceasi colegi, aceasi “diriga”, si nimic nou.
Totusi, cand mi-am dat seama ca sunt a XI-a… m-am speriat putin. M-am speriat de viteza cu care timpul trece, si asa am intrat in a doua “depresie de o zi”.
Doua lucruri au ajutat la instalarea depresiei. Viteza cu care trece timpul, si re-infruntarea ”pokemonilor” din Bucuresti. Cand tipul din RATB cu parul slinos sta langa tine, un cuplu ce nu va mai tine mult, se saruta sprijiniti pe umarul tau, iar geamul sta inchis pentru ca femeia cu par vulvoi nu vrea sa isi strice opera de arta pe care i-a facut-o tanti Nuti de la coaforul din colt, singura pe care o stie de altfel, si o face la tot cartierul, esti putin stresat si intri intr-o usoara depresie. Nu se compara cu depresia ca “boala psihologica”.
Ma gandesc doar la momentul in care o sa miroasa frumos in RATB si la momentul in care tanti Nuti va invata si alta “opera de arta”.
Asta se intampla la noi. E adevarat, nu pot sa zic ca numai la noi e asa ceva, dar comparativ cu tarile pe care le-am vazut pana la varsta asta, ma simt jalnic.
Ce am simtit astazi, nu prea pot scrie aici. Poate era de la vreme, sau poate ca ma strangeau pantofii, dar stiu sigur ca ceea ce am mentionat mai sus, m-a revoltat. Revoltat…poate e prea mult spus. Poate chiar era de la pantofi…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s

WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: