Capitolul 12 al unei povesti nescrise

Pai si de ce as fi scris-o? Dintr-o biblioteca cu 15 volume, al 16-lea mi-a parut cel mai frustrant. Nu ar vrea nimeni sa o citeasca. Sa o traiasca, niciatat.
Al 12-lea capitol nu face altceva decat sa incheie cu chiag de lacrimi, tot ce s-a varsat de la primul capitol pana la prezentul. Si desi ar fi trebuit sa aiba un sfarsit frumos si siropos, are unul trist si acid. Te-ar rapune de la primul cuvant ce-i deschide drumul spre o narare absurda.. Precum personajul, astepti sa se termine, sa scapi de aceasta carte, ca sa o incepi pe alta, pentru care speri multe. Dar poate e doar a 17-a carte care te face sa crezi ca e in plus…
Desi personajul simte ca ar fi trebuit scrisa cu rosu pe negru, e scrisa cu negru pe alb ca toate celelalte carti. E legata cu vene din muschiul inimii, fara de care, nu ai putea trai. Dar le dai ca sa legi o poveste. De 12 capitole. Dintr-un raft cu 16 carti. Singur intr-o biblioteca in care miroase a mucegai, se aude o vioara, si suruie sobolanii…
Si totusi personajul, supravietuieste. Insa doar el stie ce e in sufletul lui. Dorinte spulberate, vise arzand, culori ferecate dispreturi curgand…si sunt doar cateva din miile de idei ale sufletului sau ce se zbate in negura.
Copertile, arse si patate de cafea, dau o amprenta de murdar. Creeata de cititor, desigur. Caci cartea, la-nceput a fost curata. Dar neglijenta a patat-o.
Si praf..Oh cat praf…O singura palma peste copertile murdare renaste stafii, fantome, zmei si balauri de care nici macar nu se stia vreodata.
Dar cartea este radacina de santal pentru suflet. E viata si invatare. E integritate. Le are pe toate. Tristeti, bucurii, fericiri, si pagini rupte. Le-ar fi lasat acolo ca sa-i mustre pe altii, dar la ce bun? Sa aiba si povestea lor coperti murdare, pagini legate cu vene, cu o poveste ce se zbate intre bine si rau…
Si colturi udate de lacrimi sarate in care se oglindeste magia unor seri de toamna.
Figuri de stil oglindesc fericirea din lunile de vara dar se raresc spre sfarsitul volumului…
E doar o poveste. De 12 capitole a cate 30-31 de pagini ce ma omoara usor…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s

WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: