Plouă iar 

Şi nu mai plouase de mult timp. Chiar ma întrebăm de ce intra în mine o stare de melancolie când ploua, și îmi era dor sa o simt. Iubesc răcoarea aia care vine odată cu ploaia, și combinația de calm pe care ți-o inspira stropii de ploaie căzuți pe pielea ta, cu neliniștea extrema inspirata de trăsnete și fulgere. E ceva mirific. 

Știi de ce ploua acum?  Pentru ca mâine e marți.  De ce ma leg de marți, nu îți pot spune. E prea personal. Știu doar ca nu-ți doresc sa te simți vreodată asa cum ma simt eu în zilele de marți. 

Ploua pentru ea, pentru ai ei, pentru memoria ei, dar nu și pentru mine. Dacă ar fi sa fie vremea pentru mine, ar fi o căldură insuportabila ca sa ma chinuie. Dar pentru ei, e ploaia. Pentru ca îmi place sa cred ca ploaia de fapt este o mare de lacrimi ce se lasă peste noi. Lacrimi de la cei plecați.  Iar ea, pentru mine, nu ar avea de ce sa plângă.  Nu am știut sa ii arat cat însemna pentru mine. Poate acum știe,  poate a aflat. 

Știe bine ca nu am reusit sa ma dezvolt în fata ei. Nici ea nu m-a lăsat. Oricum, chiar de as fi reușit sa fac asta, ar fi fost totul în van. 

Ma doare faptul ca nu i-am cunoscut suferința. Ma doare gândul ca poate la un moment dat s-ar fi simțit singura și ca ar fi gândit cel puțin pentru o clipa ca nu are pe nimeni căruia sa i se plângă.  Eu am fost totuși aici. Am simțit-o mereu aproape. Am încercat să-i cunosc necazurile și sa i le rezolv cum am putut mai bine, pana când am simțit un ușor, indirect sentiment de respingere. Cândva,  am simțit ca eram în plus și ca prezenta mea acolo ii făcea mai mult rău decât bine. 

Am lăsat-o câteva momente sa vadă ce vrea. Sa simtă ce e mai bine. Reveneam după zile, apoi luni, și vedeam ca devenisem reci. Ma simțeam oribil sa vad cum persoana care știa despre mine si despre care stiam si eu cele mai multe detalii, acum îmi vorbea ca unei persoane cu care abia se întâlnise.  

Făcusem trei ani de când ne știm.  I-am trimis aceasta înștiințare.  

Nu știu dacă a văzut asta. O să-i spun eu, când ne vedem. Acum ploua mult prea tare. Poate ploua și pentru sufletul meu, amarat și el.  

Pe curând,  la revedere…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: