Salonic sau Thessaloniki?


Cand mi-am cumparat excursia in Grecia, am stabilit sa plec pe 6 septembrie. Nu stiu din ce cauza, nu s-a putut sa plec pe 6, am fost amanat pe 9, si am primit si o excursie gratis la Salonic (noi ii spunem asa, grecii ii spun Thessaloniki). M-am bucurat. Plus ca a fost vreme urata atunci. Oricum mergeam in Salonic, indiferent de circumstante. Am acolo un prieten despre care va povesteam si in articolul trecut, insa am aflat cu parere de rau ca a plect in armata pentru urmatorii 2 ani. Aici e obligatoriu.

Deja nici nu mai voiam sa merg, dar m-am gandit mai bine si am plecat a doua zi.

Trebuia sa plec la 8:45 din fata hotelului. M-am pus ceasul sa sune la 7, si la 7:40 m-am trezit. Pe la 8:30 eram afara, in fata hotelului. Autocarul a ajuns la 8:56. M-am urcat in autocar, frumos, curat ce-i drept, si am pornit spre Salonic.

Dupa ce parcusesem cativa metri, ghidul, Andreea, incepe sa vorbeasca. Un ton pisicos si razgaiat, usor increzut dar foarte plictisitor. Ne-a povestit ca numele orasului vine de la sotia intemeietorului orasului, Thessalonike, sora lui Alexandru cel Mare si ca inseamna in limba greaca “victorie impotriva Thessaliei”. Adica asa o chema pe femeie, si asa i-au spus si orasului. Cum mai sunt si pe la noi femei pe care le cheama Timisoara sau asa… M-a amuzat.

Pe langa asta, a fost si nelipsita baba care le stie pe toate, si celelate 3-4 “eleve” care stau cu gura cascata si asculta ce spune aia. Am obosit doar de la ce predica “baba suprema”. Mai era si una dinaia mironosita care se roaga in genunchi si dracuie cand iese din biserica. Cert este ca isi facuse pomelnice si tot felul de acatiste.

Ajungem dupa aproximativ o ora de drum la prima oprire, Biserica Sf. Dumitru Izvoratorul de Mir. “Baba suprema” a insistat sa ne oprim pentru 30 de minute, desi in program era stabilit doar pentru 20 de minute. Eu si cu ai mei, nu suntem cei mai religiosi oameni, dar nici atei nu ne numim. Eu unul sunt de parere ca nimic nu e mai important decat ce ai in suflet, si ca nu trebuie sa demonstrezi in fata nimanui cat de mult il iubesti pe Dumnezeu. Dar sa trecem mai departe…

Dupa vreo 5 minute, adica o poza si o tura de biserica, am iesit. Si asa eram in pantaloni scurti si se uitau toti preotii la mine, dezgustati. Biserica e mare, interesanta, dar nu m-a facut sa simt nimic. Sunt biserici in care am intrat si am simtit un har, insa aici, simteai doar privirile reci ale “babelor supreme”.

Dupa aceasta biserica, se pleca la alta. De mentionat ca intre timp mai facusem rost de un ghid, tot femeie, si dupa ce s-au sfatuit, au decis ca e mai bine sa trecem strada printr-o intersectie extrem de aglomerata si periculoasa, in loc sa mergem pana la trecerea de pietoni. Doar ne rugasem la Dumnezeu acum cateva minute, si clar eram feriti de orice pericol pentru urmatoarele zile…

Oricum, traficul e haos. In Bucuresti se circula elegant.

Am decis sa ne despartim de grup. Parca prea multa credinta pentru o zi. Am luat-o usor-usor spre faleza. Salonic are doua bulevarde paralele cu faleza. Sper sa nu dau nici o informatie eronata, dar primul bulevard are mai mult cafenele si restaurante, iar cel de-al doilea, e bulevard de shopping, ideal pentru femei. La cat de cald era, voiam sa stau la o terasa si sa beau o Cola. Poate gaseam si o placinta cu spanac tipic grecesca. Imposibil. Erau toate terasele full. Pana la urma am reusit sa stau la un bar si sa imi fac ultimele modificari la articolul precedent. M-au servit cu o cola greceasca, pe aia originala nu o prea gaseai. N-are tzatziki, nici souvlaki, e exact ca asta americana, doar ca e indulcita cu zahar din stevie. Adica e putin mai sanatoasa. Preturile sunt destul de okay, depinde la ce bar te opresti.

Si cum ne plimbam noi asa, am dat peste bazar. Desi ma asteptam la ceva mai mult, si stiu sgur ca bazarul dn tarile orientale este asa cum cred eu, mi-a placut si acesta. Au tot ce vrei. De la haine, si pentru cateva momente ai senzatia ca esti in Dragonul Rosu, pana la creveti si caracatite. Extrem de multe condimente si dulciuri interesante, suveniruri scumpe si foarte multa galagie. Din ce am incercat eu sa inteleg, fiecare spunea ca marfa lui e mai buna. Carnea si fructele de mare chiar aratau bine, proaspete si cam la acelasi pret ca la noi. In astfel de complexuri comerciale, este destul de frumos sa te plimbi doar ca sa vezi cat de mult isi doresc comercianti sa le cumperi marfa. Oferte peste oferte, si discount-uri peste discount-uri. Nu-mi aduc aminte sa fi cumparat ceva, dar stiu sigur ca am facut-o pentru ca nu ai cum sa pleci de acolo cu mana goala.

Eh, si apoi ne-am indreptat catre “Turnul Alb”. Asemanator Turnului Chindei din Targoviste, este emblema orasului, si punctul de intalnire principal. Ne-am asezat usor pe iarba si am asteptat cam 2 ore si jumatate pana a venit autocarul.

Ne-am urcat, si ne-am intors la hotel. Am cazut lat. Pe cat de frumoasa a fost excursia, pe atat de obositoare. Iar povestile babei supreme au continuat si ele…

Las ma jos niste poze, ca sa conving ca trebuie sa ajungeti in Salonic. Daca v-a placut articolul, nu uitati sa-i dati un share si un like aici, ca sa puteti vedea toate articolele noi! Multumesc! 🙂

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: