Studiourile Buftea – Cultura românească vândută la fier vechi

Nu poți să vorbești despre cultura românească fără să vorbești de cinematografie. Avem una dintre cele mai bune facultăți de teatru și film din Europa, regizori premiați la cele mai mari concursuri de specialitate și chiar și noile apărute festivaluri de film în cadrul căruia sunt invitați actori mari și sunt urmărite cele mai bune filme de la momentul actual.
Însă când vorbești de film în România, nu ai cum să nu te duci cu gândul la Buftea. Hollywood-ul Românesc, locul în care și-au trăit peste jumătate din viață actori și oameni de film precum Amza Pellea, Gheorghe Dinică sau Sergiu Nicolaescu. Cu peste 500 de lung-metraje și mai toate producțiile românești de după revoluție, Studiourile Buftea au devenit cea mai mare fabrică de filme din Estul Europei. Costa-Gravas, Franco Zeffirelli, Demi Moore și Matt Damon sunt doar câțiva din actorii și regizorii străini care au filmat la Buftea.
Astăzi, tot acest paradis cinematografic stă să se dărâme. Cu intenție, căci pe terenul pe care sunt construite studiourile, se dorește înălțarea unui cartier rezidențial. Astăzi, sunt șanse ca o mare parte din istoria și cultura României să fie pierdute, iar toată averea pe care mării artiști ne-au lăsat-o, să fie aruncată la groapa de gunoi.

Ne întoarcem în anul 2015, anul în care Studiourile Buftea, foste Media Pro Buftea, devin Bucharest Film Studios, în urma cumpărării acestora de către un grup de investitori români și americani. Bobby Păunescu, principalul acționar român, declara la acel timp că: „Avem șansa să colaborăm cu acești mari parteneri din străinătate care ne ajută foarte mult, vorbim de investiții 20-30 de milioane de dolari. 2016 va fi un an bogat, pentru că dorim să aducem niște proiecte importante, niște filme mari din străinătate care să fie produse acolo, dar în același timp vrem să oferim o sansă și filmului românesc, care să fie produs acolo la un preț mai bun“.
Din păcate, chiar dacă 2016 a fost un an relativ bogat, investițiile de milioane de dolari nu au existat. Proiectele importante și filmele mari din străinătate au întârziat să apăra, iar șansa filmului românesc pare că nu mai există.

Fără investiții, nu există profit. Astfel, în 2018, Bucharest Film Studios, firma care avea să readucă speranța cinematografiei autohtone și să redea mândria românilor, intră în insolvență. Fără bani, nu există nici pază, iar fără pază, platourile de filmare au devenit raiul comercianților de fier vechi.
Nick Allder, unul dintre cei mai buni oameni de film, a câștigat în 1980 premiul Oscar pentru efecte speciale cu filmul “Alien”, iar un an mai târziu pentru “Razboiul stelelor – imperiul contraataca”. S-a mutat în România, pentru că așa cum spune el, “la Buftea a găsit oamenii și infrastructura de care avea nevoie”.

Din păcate, după ce firma Bucharest Film Studios a intrat în insolvență, nu a mai putut intra în biroul său de la Buftea pentru a-și recupera aparatura necesară pentru proiectele la care lucrează în prezent. La scurt timp, Allder află că tot biroul său a fost distrus. Toate mașinăriile scumpe, dar și cele cu o încărcătură emoțională au fost furate sau lăsate în paragină.

De fapt, asta s-a întâmplat cu întregul paradis cinematografic de la Buftea. Chiar și firele de cupru, care nu cu mult timp în urmă alimentau electric platouri impresionante, au fost furate, curățate și vândute pe bani puțin. 35.000 de obiecte de recuzită și 50.000 de costume se aflau la Buftea în perioadă de glorie. Acum sunt vândute la negru, iar casele din ultimele sitcom-uri românești stau să cadă.

Pentru a plăti datoriile, singura soluție găsită de Bucharest Film Studios va fi să retragă cererea de insolvență depusă la Tribunalul Ilofv pe 28 martie și să scoată la vânzare “o bucata” din Studiourile Buftea. Mai exact, 40.947 de metri pătrați urmează să fie vânduți în 2018 către un potențial cumpărător la un preț care începe de 1.979.033 euro plus TVA. În dosar se enumeră mai multe clădiri și hale prezente în această arie, unele în stare bună, altele dezafectate. Printre cele bune se află un Studio SFX pe care multe țări vecine și-l doresc de ani buni și cantina care fusese renovată cu câțiva ani în urmă. Pe lângă acestea, zeci de platouri, depozite, hale și garaje stau să se dărâme.

În august, în urma licitațiilor, Phoenix Residence SRL cumpără cele 4 hectare la prețul de 1 milion de euro. Asta deși inițial, licitația pornea de la aproape 2 milioane. Practic, istoria românilor, cultura cinematografică și muncă celor mai iubiți artiști din România, a fost vândută la prețul de 25 euro/mp.
De ce nu a cumpărat primăria Buftea acea bucată din studiouri? Simplu. O mare parte din banii care vor fi recuperați din vânzarea terenului, vor ajunge în visteria primăriei. Iar câștigul este mai mare când intră bani decât atunci când sunt investiți.

Într-o clădire din incintă Studiourilor Buftea, stă pe jos un portret al lui Amza Pellea. Privind peste umăr, încruntat, parcă dorind să spună ceva. Parcă dorind să spună că e nevoie să ne luptăm pentru istoria noastră și să nu ne lăsăm duși la groapa de gunoi. Parcă dorind să se lupte pentru un viitor al cinematografiei române, pentru care de altfel, noi chiar putem.

Oana Pellea a scris pe facebook despre acest subiect: “Tata mi a povestit cum a ajutat și el( ca voluntar) împreună cu mulți alți actori la construcția Studioului Buftea. Era mândru de asta. Acolo și a petrecut cam jumătate din viață. Iubea Studioul. Acolo am filmat și eu cu emoție și drag.Acolo au lucrat mii de oameni talentați. Au lucrat cu drag și performant. Păcat! Ce talent avem să nu conservăm nimmic..să se aleagă praful de tot. Uitați va cum arată…Dureros, revoltător, inadmisibil!”

Una dintre întrebările care ne vin în minte când ne gândim la acest subiect, este ce s-ar fi putut face în loc? E destul de simplu. Cu câteva investiții din partea Ministerului Culturii, sau chiar cu donații de la oameni obișnuiți, am fi putut să renovăm aceste studiouri. Anual, zeci de regizori și actori părăsesc băncile facultății, pleacă în străinătate pentru a câștiga un salariu decent sau se vând pe bani puțini în România.
De altfel, vecinii noștri din Bulgaria, Ungaria, Ucraina sau Serbia, au toți câte un muzeu al cinematografiei. Am putea să amenanjam tot complexul cinematografic ca un muzeu în aer liber, cu un cinematograf și festivaluri de film, iar dacă ne uităm la Muzeul Satului, care are aproximativ 300.000 de vizitatori pe an, cu un bilet de 5 lei putem să acoperim suma cu care au fost cumpărate studiourile Buftea, ba chiar să o depășim.

Nick Allder a declarat recent: „Its a crime. Someone should have to answer for this. The government should take over, its a place of history„

Dar oare chiar ne interesează patrimoniul nostru cultural? Oare chiar ne punem problema ce se va întâmpla cu viitorul nostru cinematografic? Sau poate ne-am obișnuit cu “asta este”, “n-ai ce să faci” și alegem să plecăm din țară, să lăsăm tot în urmă și să ne lipim de culturile altora? Ar trebui să acționeze autoritățile locale, cele județene, Guvernul? Sau putem face noi ceva?
De noi depinde ce teren pregătim pentru generațiile viitoare. De noi depinde ca ei să înțeleagă cât de mult a contat pentru o generație de artiști să spună mândri că sunt români. Și tot de noi depinde ca ei să spună în continuare, “Nu vreau să plec din România!”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.