CARGO @ Sala Palatului – recenzie

Cred ca doar dupa ce am scris articolul in care va anuntam ca o sa merg la concertul trupei CARGO, am realizat cu adevarat despre ce scriam.

Recunosc, nu-i mai vazusem live pe cei de la CARGO, insa cred ca toate lucrurile au un inceput, iar mie imi pare bine ca startul a fost dat de concertul de la Sala Palatului. Tocmai de asta, eram destul de pesimist si nu credeam ca o sa aiba parte de o sala plina.

S-a intamplat contrariul! Sala Palatului a fost plina! Si ce mi-a placut cel mai mult este faptul ca toti eram prieteni intre noi, chiar daca nici nu ma cunosteam cu unii. Era un sentiment de prietenie prin aer. Asa e la rockeri, de fapt..

In parcarea din fata, cand am ajuns eu, erau trase cateva motociclete superbe! Free Riders au venit si si-au aratat suportul pentru una dintre trupele lor preferate, CARGO, si au cantat si dansat pe toate melodiile, mai ales la “Calare pe motoare”! Asa e la rockeri, de fapt..

Concertul a inceput cu un recital fantastic al celor de la “Revolver”, un grup de copii la care rock-ul curge prin vene. Ii stiu de ceva timp, i-am mai ascultat live si va recomand si voua! Bafta la Wacken, copii! Felicitari trupei CARGO pentru sustinerea oferita tinerelor talente si pentru ca le-au oferit sansa sa cante LIVE la Sala Palatului! Asa e la rockeri, de fapt..

Trupa CARGO a intrat pe scena intr-un mod neasteptat! Au cantat un set de melodii unplugged si au transmis un vibe interesant si usor emotionant publicului. Odata cu primele batai in toba, a inceput si nebunia. Amplificatoarele s-au aprins, vocile s-au incalzit si publicul a inteles ce inseamna sa iti iubesti meseria si sa o faci cu pasiune inca de acum 33 de ani.

Au fost melodii vechi, noi, solo-uri de tobe, chitara, bass si chiar si vioara! Toate acestea intr-un spectacol care a imbinat nebunia unui concert rock, cu frumusetea si sensibilitatea baladelor trupei CARGO!

Si daca imi permiteti, as vrea sa fac o remarca: la cum a fost concertul asta, nu a fost sarbatoarea trupei, ci a fanilor CARGO! Totul a fost pentru public, pentru fani!

Asa e la rockeri, de fapt…

(sursa: pagina de facebook Cargo)

Advertisements

Night Picnic la Summer Well

20246425_1439349816111373_762139057408798997_n

Zic “ziua 0” ca practic nu face parte din program. Dar daca ar fi sa ii dau o nota, credeti-ma ca 10 ar fi prea putin.

Si eu nu fac dinastea, nu dau scoruri asa de mari. Doar daca e ceva special. Si ce s-a intamplat aseara chiar a fost special.

Am intrat cam pe la ora 19 si m-am simtit foarte important ca zici ca eram inspector. Am intrat printre primii si zici ca am venit ca sa vad daca totul e okay. Bine, din pacate nu erau deschise toate “restaurantele” ci doar cateva iar atractiile inca isi mai asteptau oamenii din staff.

Si oricum, dupa ce am dat o tura de parc doar ca sa vad cat de frumos au amenanjat organizatorii anul acesta, mi-am incarcat si eu cativa bani pe cardul cu care platesti la vendorii din cadrul festivalului. “Portofel electronic”, ca sa citez niste clasici in viata…

Si e o treaba misto aici: daca iti bagi bani de pe un card VISA, primesti 20 de lei. Asa, de pomana, serios..! Plus, la a doua incarcare primesti un stiker, la a treia alt sticker si tot asa..

Bun, mancare e multa. Vendorii pe care ii stim de la aproape toate festivalurile dar si cativa noi. Dar oricum, un restaurant la care poti sa mananci doar daca esti la Summer Well este cel al Palatului Stirbey, iar din experienta pot sa spun ca merita!

20663837_1458765957503092_4981873985803538364_n

Si acum sa va povestesc si despre muzicaaa..

A fost extraordinar!! Orchestra Simfonica din Bucuresti sau Bucharest Symphony Orchestra au reusit sa faca un show demential. Am ascultat melodii in varianta simfonica despre care nu pot spune ca ma impresioneaza in varianta lor originala. Insa ieri nu ma mai puteam abtine! Nu voiam sa se mai termine! Uite, daca nu v-am convins, aveti aici inregistrarea full!

Aaa!! Nu v-am spus ca dirijorul a intrat pe scena cu mototrul! Sincer, nu am inteles faza asta dar pe mine unul m-a facut sa-mi dau seama ca urmeaza sa ascult un concert simfonic nonconformist. Si asa a fost. Oamenii au dansat, au tipat, au fluierat (de bucurie, clar) si a fost un feeling extraordinar ce zbura prin aer..

Da, una peste alta, a fost o idee extraordinara sa se organizeze o astfel de seara, un fel de seara 0, unde oamenii sa se cunoasca, sa se obisnuiasca cu locul si sa se pregateasca pentru zilele ce urmeaza. Incurajez mai multe festivale sa faca asta. Nu strica!

La mine pe instagram gasiti poze si videoclipuri in timp real.

Si va las si cu o fotografie postata de cei de la Summer Well 🙂

20728120_1461535680559453_2464541463478284375_n

Am fost la Festivalul Strada Armeneasca 2017

19990399_840902529390521_8176575828245661794_n

Aaah, ce dor imi era! Parca simt din nou mirosul unei carti scoase din tipla. Nu mai scrisesem pe blog despre evenimentele la care am fost dar uite ca am revenit.

Am fost ieri seara la Festivalul Strada Armeneasca 2017 si vreau sa va povestesc despre lucrurile pe care le-am vazut acolo.

Eu am ajuns destul de tarziu si as fi ajuns si mai tarziu daca nu vedeam pe facebook ca “in 10 minute urca Alifantis pe scena”. Repede, m-am urcat in masina ca sa mai prind si eu putin din concert. Am deschis waze-ul si m-am lasat condus catre strada Armeneasca.

A trebuit sa parchez la cateva strazi distanta pentru ca nu mai erau locuri de parcare (!!!) si oricum Armeasca era blocata. Era o scena pusa fix in mijlocul strazii si plin de lume. Atmosfera geniala de nota 10 cu felicitari. N-am putut sa intru prin spatele scenei pentru ca si acolo se calcau oamenii in picioare asa ca am ocolit putin si am reusit sa ajung la intrarea “oficiala”.

C__Data_Users_DefApps_AppData_INTERNETEXPLORER_Temp_Saved Images_20517395_1597496450295856_876843377_o (2)

Am reusit sa ma strecor printre oameni ca sa ajung si eu sa fac cateva poze dar cu cat inaintam spre scena, cu atat se intetea multimea. M-am oprit la un moment-dat pentru ca nu avea rost sa mai inaintez, ba chiar aveam sanse sa ratez concertul. Am facut cateva poze (pe care le puteti gasi pe pagina mea de instagram), Alifantis a facut o reverenta si a parasit scena.

C__Data_Users_DefApps_AppData_INTERNETEXPLORER_Temp_Saved Images_20517305_1597496463629188_1179898580_o (2)C__Data_Users_DefApps_AppData_INTERNETEXPLORER_Temp_Saved Images_20536315_1597496453629189_1852333546_o (2)

Da, din pacate nu am reusit sa ma bucur de concert pe cat de mult imi doream dar a fost totusi destul cat sa-mi linistesc pofta aia de muzica buna care aparuse cu cateva minute mai devreme.

M-am decis apoi sa ma mai uit la ce mai ofera expozantii si comerciantii iar pentru ca nu ma pricep la numele produselor si pentru ca nu vreau sa jignesc cultura armeana, o sa va las cateva poze 🙂

C__Data_Users_DefApps_AppData_INTERNETEXPLORER_Temp_Saved Images_20517557_1597496443629190_1664407137_o (2)C__Data_Users_DefApps_AppData_INTERNETEXPLORER_Temp_Saved Images_20524457_1597496456962522_876071419_o (2)

E clar ca lumea care a participat la festivalul acesta a plecat cu un plus. Un plus de bucurie, de emotie dar si de cultura. Pe langa concerte si tot felul de produse pe care le puteti cumpara, aveti sansa sa participati la niste activitati foarte dragute prin care sa cunoasteti mai bine cultura armeana.

In concluzie, e foarte interesant sa ajungeti astazi pe strada Armeneasca pentru ca doar astazi mai aveti sansa sa gustati din preparatele lor si sa cunoasteti o parte din cultura armenilor. Plus ca in seara asta canta AG Weinberger, o legenda a muzicii romanesti despre care nu se stiu foarte multe si ma bucur ca organizatorii Festivalului Strada Armeneasca au decis sa il invite, plus un show marca Mahala Rai Banda pe care ii puteti asculta in acest vlog realizat chiar acum cateva luni la Etnorama. Va las si un program structurat pe ore pe care l-am gasit pe facebook si pe care mi l-au confirmat si voluntarii de la info point!

20375685_1488149261232000_3806553137640563920_n

Va saluta Andrei Musat cu mult respect si onoare, dam post pe blog si ne vedem data viitoare! PAA!!

Am fost la “Harry Potter și Piatra Filozofală™ – în Concert”

18814668_1532676410111194_3130832334900997150_o

Nu mai stiu sigur cati ani aveam cand am vazut pentru prima data “Harry Potter si piatra filozofala”. Oricum, niciodata nu l-am vazut cap-coada. Adormeam mereu. Nu stiu, nu ma prindea. Desi era foarte interesant, ma pierdea undeva pe la inceput si ma trezeam intr-o pauza publicitara.

Mi-am luat si cartile. Am citit cateva pagini si le-am lasat. Mi-a placut Narnia, in perioada aceea. Dar dupa spectacolul de ieri seara, cred ca o sa ma apuc sa citesc colectia “Harry Potter”

Cu muzica simfonica m-am intalnit de mai multe ori in viata si am reusit sa stabilesc o mica “conexiune”.  De fapt, muzica in general ma prinde, iar pentru cea clasica am o slabiciune.

De la spectacolul “Harry Potter si piatra filozofala – in concert” nu stiam la ce sa ma astept. Am vazut un poster si ma gandeam ca o sa fie ceva musical. La fel, gandeam ca fiind pe 1 iunie, o sa fie plin de copii si cativa adolescenti.

Pana la urma am ajuns si aici. Am ramas socat de cati oameni maturi erau stransi la Sala Palatului. Am intrat, au fost cateva probleme cu invitatia mea, dar am mers in sala si mi-am luat locul frumos.

Putin trecut de ora 19, se aud trei sunete de gong. Lumea aplauda. Se strang artistii, fac o plecaciune si vine dirijorul. La o simpla cautare pe google, am gasit asta:

Fondată în 2007, din inițiativa a trei tineri ambițioși, Orchestra Simfonică București reunește peste 100 dintre cei mai valoroși instrumentiști din România. Printre nume celebre alături de care a concertat Orchestra Simfonică București se află: Angela Gheorghiu, Sarah Brightman, Tarja Turunen, Jose Luis Gomez, Jin Wang, Tiberiu Soare, Alexandre Bloch, Sarah Chang, Daishin Kashimoto, Erik Schumann și mulți alții.

Dirijorul, al carui nume nu il vad trecut pe nicaieri, nu si-a inceput concertul pana nu a tinut un discurs in limba romana (britanic fiind) in care sa multumeasca tutror ca sunt prezenti si sa-i sfatuiasca sa se bucure de concert.

Incepe concertul. Superb, sublim, spectaculos! Totul, in timp ce filmul rula pe un mare ecran, in spatele artistilor. Nu am ce sa comentez despre prestatie sau sunet. A fost pur si simplu genial. La mijloc, artistii si-au acordat o pauza de aproximativ 15 minute si toti copii se fugareau prin Sala Palatului. Coada la sucuri, coada la gustari.

Reincepe spectacolul. Lumea izbucneste in ras cand afla despre fratele lui “Ron Weasley” ca studiaza la “Romanian Dragon Sanctuary”!

Din pacate, exact ca la cinema, lumea pleca din sala cand s-a terminat filmul, pe perioada in care rula banda de “credits”. Asta desi artistii erau inca pe scena si cantau mai energic si mai frumos ca niciodata in cele cateva ore de concert.

Exact ca o sampanie care exploda, asa era si muzica lor. Dintr-o data, la un semn complet al dirijorului, muzica se opreste.

Lumea se ridica in picioare, si se aude un ropot de aplauze si fluieraturi. Dirijorul pleaca de pe scena si se mai intoarce de inca trei ori, pentru inca trei reverente in fata publicului.

Astfel, tin sa multumesc si sa ii felicit si pe atisti, dar si pe organizatori! A fost o seara de 1 iunie reusita!

Asa se incheie un spectacol minunat. Am ramas cu o emotie frumoasa si ceva imi spune ca o sa ma apuc sa citesc colectia “Harry Potter” care sta in biblioteca si se umple de praf. Nu merita asta 🙂

Am fost la BUCHAREST Craft Beer Festival 2016

Tocmai am început toamna, și fix în seara dintre 31 august și 1 septembrie, m-a lovit o melancolie. Știam ca s-a terminat vara, ca uşor-ușor ne pregătim cu toții de școală,  facultate, job, etc. Și nu numai asta. Pur și simplu toamna, cu ale ei frunze galbene, vreme mohorâtă,  și starea aia de melancolie. La toate astea s-a adăugat și faptul ca festivalurile încep sa se împuțineze în partea asta a anului.

Totuși,  iată ca nici nu am terminat bine sa ma gândesc la asta, ca am și dat peste “Bucharest Craft Beer Festival 2016”.

Am ajuns la “Verde Stop”, o locație de evenimente la care nu am mai fost pana acum și despre care trebuie sa mărturisesc ca am rămas plăcut surprins. Are chiar și tribune. Ar merge ele renovate puțin,  dar se accepta și aşa.

A fost prima data când am dat de niște voluntari drăguți.  Când mi-au pus brățara,  m-au întrebat de unde sunt celelalte, le-am spus de unde, și m-au întrebat dacă mi-a plăcut. De obicei voluntarii de la brățări sunt puțin ciufuti, nu au chef de glume, sau cam aiuriti..

Am intrat, și era ceva lume. Chiar nu ma așteptăm.  Am zis ca e un festival destul de micuț,  dar s-au strâns ceva oameni.

Cum intrai, erau niște standuri cu produse pentru bărbi, (având în vedere ca astăzi se sărbătorește Ziua Mondiala a Bărbii) și un scaun pentru trimming care era ocupat mereu, iar când întrebai dacă te pot lua și pe tine spuneau ca “nu se știe dacă mai tund azi. Poate mai târziu…” Asta, băieți,  a fost nașpa.

Mai departe, clar, ca la orice festival care se respecta, standurile de mâncare deja prezente cam pe la toate evenimentele de genul. Nu prea m-a incantat oferta gastronomica, și nici berile “craft”, asa ca nu va pot spune cum au fost. Știu doar ca s-au servit “peste 50 de sortimente de bere Craft și 3 tipuri de cidru”(organizatorii spun asta).

A fost și un târg de vinului la care lumea chiar se înghesuia și mi-a plăcut asta. Într-o zi poate o sa va scriu cate ceva și despre noua revoluție a vinilurilor în muzica. Au mai fost și niște pancarte amuzante cu tot felul de texte, și chiar și un loc în care îți puteai crea o sacoșă cu diferite printuri realizate cu spray-uri colorate.

În rest, iarba verde, distracție,  zâmbete,  bărbi, copii și voie buna.

De ascultat, am stat doar la Pinholes, trupa despre care v-am mai povestit. Sunt trupa mea preferată de la noi și oricât de mult as vrea sa spun cate ceva de rău despre ei, pur și simplu nu pot. Ma duc flamand la concertele lor, și ies atât de înfruptat de muzica încât ma simt bine toată săptămâna. Nu exagerez cu nimic, pe bune. Nici nu as avea de ce. Când nu îmi place ceva, spun. Băieții ăștia,  pur și simplu, sunt cea mai buna trupa pe care o are România.  Sau cel puțin din ultima decada. Trebuie sa ii vedeți neapărat!  Eu unul, mărturisesc ca ei sunt vinovați pentru participarea mea la acest festival. Am venit pentru Pinholes, am plecat după ce au terminat ei.

Apropo, mâine lansează clip. Noua ne-au cantat melodia în premiera live, și pentru ca eu țin la voi, cititorii acestui blog, o sa v-o las mai jos.

Chiar trebuie sa mergeți sa ii ascultați.  Dacă vreți mai multe impresii despre ei, puteți sa căutați mai jos în blog, una dintre primele mele recenzii, care s-a nimerit sa fie tot la ei la concert.

Da! Bucharest Craft Beer Festival. Un festival drăguț,  poate cam micuț dar este la început. O locație drăguță,  trupe bune, marfa și lume mișto. Dacă m-ar fi acceptat și la tunsu’ bărbii,  poate eram pe total satisfăcut.  Oricum, frumos!  Bravo!

Apropo, chiar și mâine puteți da o tura pana la Verde Stop. Da, și mâine puteți gusta berea craft sau cidrul și ii puteți asculta pe Jurjak și Grimus. Mai multe detalii pe pagina evenimentului de pe Facebook.

Eh, hai ca parca nu-i asa de nașpa toamna…

Rock in parc..festival de Romania

“Ma uit la toate lucrurile de doua ori: o data ca sa fiu vesel si odata ca sa fiu trist.” – Ion Minulescu

De curand a avut loc festivalul Rock in parc, la care, cap de afis au fost “The Troggs” si “The Animals”. Sigur nu ati auzit de ei pentru ca au fost celebri acum mult timp, pe cand poate nici parintii vostrii nu erau nascuti. Ma rog…A fost frumos. Asta ar fi concluzia una peste alta, insa nu pot trece cu vederea peste lucrurile irelevante si insuportabile care se pot intampla doar la “Rock in parc” si nu la “Rock im park”(DE). Pe langa vestitul “Pogo” care innebunise toti jandarmii, organizatorii si spectatorii de peste 30 de ani, nu a fost nimic periculos, insa fiecare trupa se certa cu sunetistii. “Nu se aude nimic in panouri”. Dupa mine, toate chestiile astea se fac in backstage, incluzand si acordarea instrumentelor. Nu pe scena! Nu poti sa vezi asa ceva la Wacken! Cand o trupa isi acordeaza chitarile pe scena, dupa ce o alta trupa a cantat o balada despre dragoste,e ca pudrarea unei rani deschise, cu sare…

Stai ca mi-a venit mancarea. Sunt la un restaurant din centrul vechi…

Unde ramasesem? Ah, da…problemele cu sunetul. Hai sa le lasam la o parte. Pana la urma, oamenii aceea si-au dat sufletul pe scena si trebuie sa le multumim…Pacat ca nici sa multumim nu stim…

Am vazut o tipa care a venit la concert, imbracata de concert rock…insa dupa 5 minute, si-a deschis decolteul si s-a apucat sa pozeze. S-a urcat undeva in tribune, si a inceput sa zambeasca la un aparat, iar un lingau ii facea “instantanee”. Sunt sigur ca nu au auzit de trupe ca “The troggs” sau “The Animals”…

O apa plata-5 lei, o bere, tot 5 lei. E normal?

Cei de la “The troggs” au fost buni. Energici si frumosi, ne-au incantat pana la sfarsit. Stiau ca oamenii de acolo au venit ca sa asculte doar “Wild thing”, si au plasat-o ca fiind ultima. Au cantat 2 ore dar nu stiu cand s-a scurs tot acest timp. Nu am putut sa nu observ miscarile specifice anilor ’60 ale solistului si chiar m-au amuzat. Mi-a placut de un tip/o tipa, care venise cu un disc de vinil al celor de la “The troggs”. Au promis ca i-l vor semna, si tind sa cred ca s-au tinut de cuvant!

“The animals” au intrat pe scena elegant, gratios, si cu tupeu pot spune. S-a auzit un “Buna seara!” de pe scena, si toata lumea a inceput sa chiuie si sa aplaude. Acelasi tip/tipa, avea astazi, vinil cu “The animals”. M-a impresionat varsta tobosarului. Peste 70 de ani (76 daca nu ma insel).

Dintre trupele romanesti, in prima zi, mi-a facut placere Tudor Turcu, castigatorul “X-factor”, care a cantat cateva cover-uri geniale. Nu aveai cum sa nu te dezlantui pe muzica aia!
In a 2-a zi au fost mai multe trupe bune. Cel mai mult mi-au placut “Just another lie” (parca) care m-au dus cu gandul undeva la “Offspring”. Si ei au avut probleme cu sunetul insa le tratau cu umor si daca la altii imi venea sa ma sinucid in astfel de momente, la ei chiar imi doream mai multe. Amintesc mai jos cateva replici: “Buna seara teatrul de vara Arenele Romane! Urmeaza Jean Constan…mdaa..merge microfonul” ; ” Ne scuzati, era chitara dezacordata dar sa stiti ca am fost la un concert la Inna si era toata dezacordata” sau ” Pentru cine nu stie, noi suntem trupa cu cele mai multe albume nescoase.”
Au mai fost buni si cei de la Stema, care aratau bine ca un tot-unitar, insa mi-sa parut ciudat schimbul de instrumente pe care il tot faceau…
Ultimii dar nu cei din urma, “Riff”, aveau la chitara un expert. Simplitatea cu care au adus spiritul lui Hendrix, de la Woodstock, la Rock in parc, m-a facut sa ii indtagesc.
Au fost bune si celelalte trupe, si mi-a facut placere sa le aud, insa cele amintite mai sus, mi s-au parut mai dezvoltate ca si trupa, sentimentele le transmiteau mai usor, si se vedea ca pe langa faptul ca sunt colegi, inainte de toate ei sunt prieteni.

Ca o scurta incheiere, sunt bucuros ca am bifat pe lista mea de trupe pe care as vrea sa le vad live, inca doua “jackpot-uri”. Sunt bucuros ca am intalnit alte trupe romanesti de care nu auzisem niciodata, si chiar mi-a facut placere! Insa ca si organizare…

Rock in parc…festival de Romania.

WordPress.com.

Up ↑