Paste pesediste cu ton

Din nevoia mea de a nu pierde calorii (pentru ca de altfel sunt si in pierdere, sigur ca da) si din placerea mea de a gati, toate astea cu o garnitura de social media, am decis sa imi postez mancarea pe instagram. Si tot acolo am decis prin vot democratic ca ar trebui sa postez retele si pe blog.

Si acum toata lumea e curioasa sa inteleaga ce sunt pastele pesediste si de ce le-am zis asa.

E simplu: sunt rosii si te mint! Nu fura ca n-au ce, dar desi stii ca nu sunt cele mai sanatoase, or sa te faca sa le mai alegi odata!

Si as vrea sa stiti ca nu am idee de masuri, cantitati, iar la mine totul se masoara “dupa gust”.

Si acum sa incepem deci, “pastele pesediste cu ton”!

Avem nevoie clar de:

  • Niste paste (eu am folosit penne, dar na, vedeti si voi ce aveti prin casa), caci o cutie de 500g iti ajunge cam pentru 4 portii zdravene,
  • Ton (de preferat alb) in ulei. Exista in borcanele, frumos, la Mega, la Lidl, la Penny, la peco, lambada, ma rog, are vreo 400g,
  • Usturoi vreo 2 catei si daca tot am ajuns aici si o ceapa,
  • Sos de rosii pe care il cumparati, nu il faceti voi ca sunteti destepti si e unul care are si busuioc. Eh, ala e ce trebuie! Daca nu il gasiti, mai luati niste busuioc separat si va zic eu mai tarziu ce faceti cu el. Ar trebui sa aiba vreo 700-750g.
  • Cascaval, ceva ieftinache ca il razi si il pui acolo si nu se simte ca e ultima saracie. Perfect ar fi sa se intinda, dar vezi si tu…
  • Parmezan ras, ca pui deasupra pentru decor sa vada fanii de pe insta ca esti rafinat si nu mananci orice
  • Sare, Piper, Rozmarin si daca e sa-mi mai aduc aminte de ceva, va mai zic.

 

Eh si ii dam drumul:

Pui si tu niste apa la fiert, pentru paste, si ii pui sare ca sa aiba gust. Mai bine mai multa decat prea putina dar nici sa fie mai multa sare decat apa. Eu pun si putin ulei ca sa nu innebuneasca apa cand fierbe si sa dea pe afara. N-am inteles de ce, dar se linisteste daca are ulei. Plus ca nici pastele nu se lipesc, deci e bine. Dupa ce fierbe apa (adica bolboroseste, acolo) adaugi si pastele si le lasi cam 8-10 minute, depinde de care sunt. Cel mai bine vezi si tu pe cutie!

In timp ce fierbe apa, te apuci si toci usturoiul, in bucatele cat mai mici. Apoi si ceapa, cubulete tot cat mai mici dar sa se vada totusi ca sunt cubulete. Vedeti aici cum se taie fara lacrimi si usor. Scoti si tonul din borcan, pastrezi uleiul, iar pestele il faci franjuri. Exact cum a facut PSD-ul cu justitia.

In timpul acesta, cel mai probabil apa clocoteste deci poti pune pastele.

Ziceam ca nu arunci uleiul de la ton, pentru ca il pui in tigaie. Una foarte mare. WOK daca se poate. Dar nu pui tot uleiul din borcan! Pui si tu acolo cat sa calesti usturoiul si ceapa!

Asta era si pasul urmator. Pui usturoiul si ceapa si astepti sa devina ceapa putin sticloasa. Eh, atunci adaugi si tonul si cu o lingura de lemn, amesteci si incerci sa faci sa arate bine. Vezi ca tonul o sa inceapa sa pocneasca la un moment dat. Nu te speria, aia trebuie sa auzi! Inseamna ca se prajeste si noi fix asta vrem sa facem. Vrem sa unim aroma de usturoi, cu cea de ceapa si cea de peste si sa le facem sa fie o familie. Mai mult sau mai putin traditionala. O singura aroma. Luam o crenguta de rozmarin, o oparim frumos ca sa ii folosim toate uleiurile si tocam frunzulitele frumos. Le aruncam in tigaie!

Eh, si dupa ce invarti treaba asta cu lingura de lemn de cateva ori, dupa ce trosneste sanatos, adaugi sosul de rosii.

Sa luam o pauza mica, si sa urmarim cum sosul uneste tot. Sigur, o sa sfaraie la inceput ca e lichid in prajeala. Dar sunetul ala il poti asculta ca pe niste ropote de aplauze. E ca si cum ai lua sortul la Masterchef! Uita-te la el cum inglobeaza tot. Te vrajeste ca o sirena si te ia in lumea gustului.

Si ma rog, dupa ce te saturi de aplauze, poti sa amesteci si sa mergi mai departe.

Daca nu are busuioc, poti sa toci acum cateva frunze si sa le arunci in treaba aia.

Acum iei pastele de pe foc (dupa ce le-ai gustat si ai observat ca sunt fierte), scurgi apa dar mai pastrezi vreo 2 polonice. Pastele scurse, le arunci in tigaie, peste sos. Amesteci putin pastele cu sosul, le faci sa fie un singur produs. Mai pui si putina apa, din cea care ti-a ramas de la paste (caci e plina de arome), si vezi acolo cum arata. Daca are consistenta pe care ti-o doresti.

Daca da, iei cascavalul acela ras si il pui peste paste. Stingi focul si mai amesteci pana cand se topeste cascavalul. E important sa faci asta cu focul stins ca sa se topeasca si ca sa nu se prajeasca. Avem nevoie sa fie un sos, nu o omleta!

Gusti si mai adaugi sare si piper dupa cum crezi.

Aia e. Pui frumos in farfurie, arunci parmezan pe deasupra si o frunza mica de patrunjel. Cat mai multe culori si arome!

Merge cu un vin rosu intens, avand in vedere rosiile, dar cu unul alb avand in vedere tonul. Cel mai bine serveste unul rose, nu extrem de dulce.

Undeva in surdina poti sa pui si niste muzica si iti recomand Parliament Funkadelic – One Nation Under the Groove

Sunt delicioase, dar ingrasa. Asta desi sunt foarte sanatoase, avand doar ingrediente naturale. De asta sunt pesediste, ca te mint.

Pana data viitoare, iubiti mancarea. Si nu o luati ca pe un mod de a supravietui, ci ca pe un mod de a sarbatori viata!

Bafta!

 

Advertisements

Taco Bell vine in Romania!

Astazi de dimineata, am primit o notificare de la o persoana pe care nu o cunosc (mi se intampla des) prin care mi se cerea sa apreciez pagina de facebook proaspat lansata a celor de la Taco Bell!

Asadar, am dat un like si m-am bucurat vazand ca ceea ce auzisem prin niste surse (sigure de altfel), a devenit o veste oficiala.

“Taco Bell” este practic, cel mai mare lant de restaurante fast-food cu specific mexican si cred ca prima intrebare pe care ne-o punem cu totii este “Unde?” si “Incepand de cand, vom putea sa gustam preparatele astea?” Raspunsul se gaseste chiar in acest articol, desigur!

Tot cu ajutorul surselor acelea sigure, am aflat ca primul restaurant Taco Bell din Romania va fi deschis in Baneasa Shopping City chiar in aceasta toamna! ❤

Un comunicat oficial suna asa:

”Sphera Franchise Group SA anunţă oficial intrarea Taco Bell pe piaţa din România, în această toamnă. Brandul sud-californian face parte din portofoliul Yum! Brands şi este principalul lanţ de restaurante de tip ‘quick service restaurants’ (QSR) din lume care oferă produse de inspiraţie mexicană”, arată un comunicat al francizorului.”

Abia astept sa mananc un burito, un taco, quesadilla sau nachos. Sper ca si produsele sa aiba calitatea pe care o au inafara pentru ca de multe ori la noi sunt gatite mai prost, iar calitatea lasa de dorit.

Da, bun, deja imi lasa gura apa. Abia astept, ce sa mai zic?! O sa va comunic data exacta a deschiderii primului restaurant si sper sa ne vedem la inaugurare!

21106810_1487839567972265_6483588118080421582_n

 

Grecia si ceva nou pentru blog

Astazi pot spune ca am devenit un blogger adevarat. Nu pentru ca am facut cine stie ce comentarii sau vizulizari. Dar astazi, am investit prima data in blogul meu. Practic, de astazi este ceva serios. O sa va spun despre ce este vorba, in cele ce urmeaza.

Intre timp, am ajuns in Grecia. Am mai fost de 3 ori. De 2 ori in satiunea in care ma aflu si astazi, si o data in Halkidiki.

Imi place tara asta, in special pentru momentele frumose pe care le-am trait aici in toti acesti ani, dar si pentru oamenii frumosi si dragi pe care i-am cunoscut de aici. Am legat prietenii cu cativa greci si pot sa spun ca sunt bucuros sa cunosc astfel de oameni.

Incepand cu inceputul, am plecat vineri, pe 9 septembrie, la ora 20, spre mare. Pe la 21 si putin eram la vama. La 23 am intrat in Bulgaria. Da, apoximativ 2 ore am asteptat in vama. E mai bine sa stam mai mult in vama decat sa se intample chestii ilegale.

Drumul a fost frumos, avand in vedere ca bulgarii tocmai au deschis autostrada principala care traverseaza aproape toata tara. Ne-am oprit la cateva popasuri celebre pentru cei care au fost vreodata in Grecia, iar pe la 9 dimineata am ajuns.

In Paralia Katerini, caci despre statiunea aceasta este vorba, am fost prima data acum 8 ani, si ultima data acum 6 ani. Eram curios sa vad ce mai recunosc. Putine locuri. S-a construit peste tot. De exemplu, stau la un hotel unde acum 8 ani era camp. Iti era si frica sa mergi pana acolo, riscand sa te ratacesti. De fapt, ce spun eu? Nici nu iti trecea prin cap ce avea sa fie aici in urmatorii ani.

E o regula aici. Nu exista hoteluri sau vile cu mai mult de 4 etaje. Apropo, ca sa va spun si ceva interesant si sa nu spuneti ca nu ati invatat nimic din acest articol, casele tipice grecesti sunt vopsite in alb si albastru. Multi ati spune ca sunt astfel vopsite ca sa nu atraga caldura. Asa am crezut si eu. De fapt, acum multi ani, grecilor le-a fost impus de catre otomani sa nu-si afiseze steagul. Astfel, grecii si-au vopsit casele in alb si albastru pentru a-si putea marca teritoriul cumva.

Am lasat bagajele, am mers pe plaja, si am facut prima baie. Avand in vedere ca noi am adus soarele in Grecia, vremea nefiind favorabila pentru plaja cu cateva zile inainte, apa era destul de rece. Nisipul fin, cald, imi mangaia talpile iar. Imi era dor de asta. Am intrat in apa pana la gat, si racoarea apei, sarea, si imaginea infinitului parca ma imbratisau cum te imbratiseaza un vechi prieten. Ma uitam la apa, radeam, aveam sare pe buze si in fata mea, in larg, nu mai era nimeni. Eram cel mai departe de tarm si eram singur. Singur dar complet, pentru ca iar ma scladam in mare. Dupa atata timp, am simtit ca multe din grijle mele erau spalate si duse cu primul val. Un miraj, clar.

M-am despartit repede de sentimentul asta. Simteam ca e ca un drog. Iti face bine pe moment, te simti euforic, si dupa ce se duce efectul, te trezesti a fi total invers. Aproape ca imi era frica de apa deja.

Am plecat repede in oras. Nu neaparat un orasel cu atractii. Are doar o biserica, frumoasa ce-i drept. In rest magazine si restaurante, taverne, baruri, fast-food, etc. Mi-am satisfacut pofta de gyros, un fel de shaorma la noi dar nu se compara. Am dat doar asa un exemplu. Tzatziki, clar, si bere. E viata pe pamant, dragilor. O sa ziceti ca am dat-o in meltenisme, dar jur ca sentiment mai bun decat sa te murdarest cu gyros si tzatziki, nu exista. “E ca atunci cand iti scoti pantofii din picioare, dupa ce te intorci de la nunta!” (cum ar spune unii de la noi, prin reclame la televizor).

Se vede muntele Olimp in departare. Deja e ceva extraordinar. Bine, asta daca a citit “Legendele Olimpului”. Si aici nu conteaza ce fel de religie ai. Pe bune. Cand vezi ca ceea ce ai citit, exista cu adevarat, este un sentiment aparte. Cand citesti o carte si apoi vezi filmul. Exact asa se simte. Iar scaldarea in mare cu muntele Olimp in spate, este ceva de nedescris…

Sunt romani aici, de zici ca esti la noi pe litoral. Vreau sa spun ca restaurantele au meniuri in limba romana, si mai toti comerciantii vorbesc limba noastra. Cei mai mari au chiar si angajati romani. De fapt, asta este stilul grecului de a face comert. Iti da tot ce vrei. Iti fura un zambet, te face sa cumperi ceva doar pentru ca a fost de treaba. Accepta negocieri si nu se supara daca exagerezi. Il vezi pe comerciantul grec, la orice ora, cu zambetul pe fata si frappe-ul in mana. La pranz, cam pana pe la 16-17, au pauza de relaxare. Mai toti joca table si beau Ouzo.  Apoi sunt gata sa glumeasca cu tine toaaaata seara.

Grecia este clar o destinatie de vis. Maine plec in Thessaloniki. Am in plan sa scriu si despre asta daca gasesc ceva de povestit, normal. Jos las niste poze.

Hai sa va spun despre prima mea investitie in blog. Avand in vedere ca vreau sa incep sa lucrez tot mai mult la blog, si ca detin o tableta cu internet nelmitat, mi-am cumparat o mapa penru tableta care are si o tastatura. Chestia asta ma poate ajuta sa scriu in tmp real ceea ce simt si pot sa scriu chr atunci cand imi vine inspiratia. De exemplu, am avut multe idei pe care asteptam sa le scriu pe blog cand ajungeam acasa, insa se duceau in van. Pentru ca asta este inspiratia. Vine, te ademeneste, te imbata uor cu fantezii si poate ca pana ajung sa scrii, dispare.

Sigur, e o investitie minima, dar e un inceput. Multe chestii urmeaza sa se intample…

WordPress.com.

Up ↑