Category: Proiecte personale

Am fost la targul de Craciun din Constanta, inainte de a se inchide

Imi aduc aminte si acum cand mi-au spus niste prieteni din Constanta ca se pregatesc sa organizeze un targ de Craciun. Mi s-a parut o idee excelenta. Constanta e un oras frumos, eu sunt innebunit de targuri si de Craciun in general, deci era scenariul perfect. Am promis ca o sa ajung intr-o zi.

Ca sa intelegeti, articolul acesta nu apare pe blogul meu pentru ca mi-au cerut-o oamenii despre care spuneam mai devreme, ci vreau sa va fac un tur virtual prin targurile de Craciun la care voi ajunge anul acesta.

Bun. M-am uitat pe programul concertelor si am vazut in prima seara, pe 30 noiembrie ca or sa cante baietii de la Subcarpati. Cine ma cunoaste, stie ca am o slabiciune pentru ei, 30 noiembrie e ziua mea de nume, in concluzie: atentie s-a strigat BINGO! Mi-am luat prietenii care erau liberi in weekend, i-am urcat in tren si in cateva ore eram in Constanta. Am ajuns la cazare si am iesit la targ, concertul incepea in cateva ore.

48377564_283323905659169_2381911497115697152_n

 

Ce mi-a placut:

  1. Era multa lume. Au fost atat oameni care stiau de Subcarpati, cat si oameni care erau pentru prima data la un concert al lor, ba chiar oameni care venisera doar pentru targul de Craciun. Plus ca un concert live, bun si gratis, nu face rau nimanui.
  2. Suntetul a fost foarte bun. S-ar putea sa fie vorba despre faptul ca o parte din baietii din Subcarpati sunt din Constanta si se cunosc cu sunetistii si echipa de productie. Dar in cazul acesta, nu poate fi vorba decat de ceva de bine.
  3. O echipa de tineri s-a ocupat de un intreg targ de Craciun. Si s-a vazut! Nu a fost perfect, dar avand in vedere si trupele alese, food van-urile, si decorul, iti puteai da seama ca e ceva facut din suflet.

48370544_376085569804274_7467964434204327936_n

Ce nu mi-a placut:

  1. Nu exista vin fiert. Daca ai de cand sa organizezi la anul un targ de Craciun, inainte de a cauta artisti, inainte de a vorbi cu oricineva despre asta, inainte de a cauta chiar si o locatie, cauta un van care sa vanda vin fiert. De fapt, daca ai un van cu vin fiert, ceai si cafea intr-o piata publica, poti spune ca ai un targ de Craciun.
  2. Luminitele. Aici s-ar putea sa ma insel, dar eu nu am vazut niciun fel de luminite in Piata Ovidiu, unde avea loc targul de Craciun. Adica erau, dar nu aprinse. Existau alte decoruri dragute, insa luminite doar pe bulevarde. Si credeti-ma, acolo e magia Craciunului pe care esti nevoit sa i-o induci omului.
  3. Gheata. Aici nu mai e vorba de echipa de organizare, ci de primarie. Pai daca mai vad pe cineva ca se plange de Firea, o trimit in Constanta. Sunt bucuros si parca nu-mi vine sa cred ca nu mi-am rupt nimic. Strazile si trotuarele erau pline de gheata. Un adevarat patinoar in aer liber.

48356200_271986453464142_6295748922891567104_n

Din pacate, cu tristete am aflat ca primul targ de Craciun din Constanta s-a inchis inainte de Craciun. Se pare ca organizatorii nu s-au mai inteles cu primaria si cu sponsorii, iar targul incepea sa intre pe minus. Nu intru in subiect caci nu stiu prea multe si oricum ar fi degeaba acum. Va las aici mai multe informatii.

Daca ar fi sa rezum, targul de Craciun din Constanta a fost unul bun. i-as da un 3.5 din 5. Mai era mult de munca, insa avea potential si am plecat inapoi acasa cu niste amintiri pe care o sa le pastrez toata viata.

48361324_2074962832572403_1345754605505478656_n

Astfel, sper ca acest incident sa ii faca pe constanteni sa isi doreasca mai mult si sa lupte pentru astfel de evenimente. Constanta merita, iar primaria ar trebui sa fie mai deschisa spre astfel de idei.

Am pus cateva poze din Cosntanta pe instagram dar si pe facebook. Scrie-mi la comentarii ce parere ai, cum vezi situatia si te mai astept pe blog si la alte articole! 🙂

 

Advertisements
1

#Webstock2018 sau cum e sa fii nominalizat la cel mai important eveniment dedicat mediului online din Romania

Imi aduc aminte si acum momentul in care mi-am deschis blogul asta. Simteam o nevoie sa las cateva ganduri pe o foaie. Si foaia pana la urma a fost online. Si asa am inceput sa scriu pe blog. Iar articolele pe care le-am scris atunci, au ajuns intr-un loc in care nu mai are nimeni acces vreodata. Cel putin asa sper.

Oricum, ce vreau eu sa spun, este ca acum 10 ani deja aveam niste poezii scrise si publicate prin niste carti (si aici trebuie sa multumesc scolii din Buftea). Si tot acum 10 ani aparea si #Webstock. Aceasta nebunie a mediului online. Iar 10 ani mai tarziu aveam sa fiu nominalizat la o categorie.

La Webstock am fost prima data acum un an. Aveam deja cateva articole bune la activ (din punctul meu de vedere), si stiam vreo 3 oameni. Din cateva sute, cate sunt acolo. De fapt ii stiam pe majoritatea caci erau oamenii de la care eu ma inspiram, dar nu puteam eu sa vorbesc cu ei, eram prea mic, rankul prea jos, astea..

Cert este ca nu prea am vorbit in ziua aia. Si nici la gala nu am stat pentru ca nu stiam ce se intampla acolo. Aflasem doar ca se premiaza chestiile misto din online. Eu doar eram in online, dar cu siguranta nu misto.

Si mi-am propus cumva ca la un moment dat sa fiu si eu nominalizat la Webstock. Peste vreo 10 ani, asa, nu stiu… Si m-am apucat sa ma gandesc la proiecte. Pe unele le-am inceput aici pe blog si nu le-am terminat (dar apropo de asta, o sa vina unele curand) si cumva imi pierdeam speranta pe zi ce trece.

La un moment dat, am inceput sa ma gandesc la un podcast cu Mihnea. Si i-am propus si a acceptat. Acum, daca il intrebi, o sa iti spuna ca el a venit cu ideea. Si am inceput sa inregistram. Orice, oricand. O faceam cu cea mai proasta calitate, nu conta. O faceam pentru ca aveam ceva de spus. Ca acum 10 ani cand scriam pe foi si bloguri obscure. Si usor-usor, am trecut si la o varianta video. Si am inceput sa facem si live-uri pe facebook. Si am tot crescut! De la 3 ascultatori (eu, Mihnea si mama), acum avem vreo 500 doar pe facebook. Nu mai zic de cei care doar asculta, audio. Iar pe YouTube e jale ca nu intra nimeni acolo. Avem cate 5 vizualizari la majoritatea :))))

Dar sunt cateva sute de oameni care urmaresc ce facem noi. Si sunt cateva zeci care ne scriu si ne intreaba chestii. Iar asta pentru noi e formidabil. Am avut pana acum niste invitati geniali si o sa spun doar despre Andreea, Marius si Pandutzu. Sunt oameni care au crezut in ce facem noi si fara de care nu am fi fost aici. Si am vorbit deja cu alti oameni care noua ne-au schimbat viata si vrem sa ii aducem la DOPcast!

Si ca sa ne intoarcem la subiect, aflam intr-o seara ca am fost nominalizati la Webstock. Voi intelegeti ce inseamna asta pentru noi? Adica “DOPcast cu Mihnea si Andrei” a fost ales unul dintre cele mai bune podcasturi din Romania. Nu o sa va tin in suspans, n-am castigat nimic dar suntem in TOP 9 (probabil si pentru ca au fost doar 9 podcasturi inscrise)!

43185340_2090212867690876_5889808486887325696_n

Iar la Webstock 2018, desi stiam ca nu o sa castigam nimic, am venit cat de frumosi am putut noi (deh, atat s-a putut). Si ne-am simtit excelent. Si acum, pe aceasta cale vreau sa le multumesc organizatorilor si sa ii felicit pe castigatori! Nu se termina articolul aici, dar uit!

43712407_1915367098498659_3701363658475962368_n
sursa: pagina de facebook Webstock

Un maaaare multumesc si lui Vlad Voiculescu, unul dintre acei oameni la care ma gandesc “ce ar fi facut daca ar fi fost in locul meu”, in momentele mele critice, lui Cabral pentru un speech care ne-a trezit putin la realitate, Deliei care a cantat atat de misto, lui Cata ca a venit cu noi si nu in ultimul rand, doamnei de la inghetata care te serveste la orice eveniment cu oricata inghetata vrei tu pentru ca nu pare sa se termine vreodata. Si o cupa de inghetata e ditamai bila! Si nu e orice apa inghetata, frate, e geniala!!

43458436_1915446068490762_7708756621693812736_n
sursa: pagina de facebook Webstock

Iar de mancare s-au ocupat cei de la McDonalds. Mi-au zis “Andrei, poti comanda orice vrei tu. Trebuie doar sa pui la story si noi iti aducem!” Si am pus. Si mi-au adus. Chiar mai mult decat atat, mi-au dat si o placinta in plus, pe care am dat-o si eu mai departe. Si au fost si extrem de draguti, mi-au urat pofta buna si mi-au trimis si niste filmulete cu mancarea mea in timp ce se pregatea! Geniali oamenii, multumesc!

43539706_184114945836994_5436985781312815104_n

Da, si n-am castigat. Dar am fost pe ecran! Si oamenii chiar ne-au jurizat. Chiar ne-au comparat cu Katai de exemplu. Oameni pe care noi ii urmarim si ne uitam la ei ca la niste legende!

De Absolut Vodka editia aia limitata, de aia imi pare rau, dar data viitoare urcam pe scena si va dam la toti! Si cu asta inchei!

43490616_1916700038365365_7453078747571290112_n
sursa: pagina de facebook Webstock

Nu poti sa-mi donezi, insa un share si un follow pe instagram la @acel.andrei ar insemna mult pentru mine! Ne vedem data viitoare! 🙂

1

[PROIECT NOU] 100 de orase pentru o Romanie de 100

Fac astazi 20 de ani, doua decenii. Cam un sfert din viata mea s-a dus. Si nu o dau neaparat in melancolie si tristete (ma abtin cu greu). Vreau totusi sa va povestesc despre o noua idee a mea, pentru urmatorul an. Ceva ce mi-a venit in minte cam acum doua luni si a ramas acolo cu un scop: de a deveni dintr-un vis, o realitate.

E despre Romania! Cei ce ma cunosc, stiu ca am o slabiciune pentru tara mea. Si nu doar pentru ca este tara mea. Pur si simplu o iubesc! Pe langa asta, sarbatorim anul acesta 100 de ani de cand Romania (asa cum o stim noi azi) exista. Iar cum oamenii care ne conduc si ar trebui sa fie responsabili de sarbatorirea Centenarului uita in fiecare zi sa-si faca treaba, e responsabilitatea noastra sa fim constienti!

Astfel, ca sa trecem la subiect, in vara vreau sa calatoresc prin toata Romania! Vreau sa pornesc din Buftea, orasul in care locuiesc si sa ma intorc in Buftea, dupa ce voi vizita alte 99 de orase. Exista o singura regula! Nu vreau sa cheltui nici macar un leu! Nu pentru ca nu as putea sau pentru ca nu as vrea cu adevarat, dar vreau sa scot in evidenta prin acest proiect, amabilitatea si caldura romanilor! In momentul in care am cheltuit un singur leu, ma intorc acasa. Experienta mea se incheie in acel moment. Pentru transport ma voi folosi de tren, care oricum este gratuit pentru mine ca si student, iar prin orase ma voi plimba pe jos.

Partea interesanta abia acum vine: pentru cazare, mancare si diferite utilitati voi avea nevoie de ajutorul vostru! De fapt, de asta este acest proiect unul foarte indraznet! Vreau sa ma bazez pe ajutorul romanilor! Vreau sa demonstrez, la toamna, dupa ce am terminat proiectul, ca in tara mea se poate! Ca nu te va lasa nimeni sa mori de foame! Ca avem grija de aproapele nostru si ca ne pasa de ceilalti! De fapt, pentru asta ne recomanda si strainii, ca suntem ospitalieri si primitori! Eu stiu asta si vreau sa o  demonstrez! Daca ai vrea sa ma ajuti, te rog sa completezi formularul de aici. Nu este unul final, este doar ca sa pot sa-mi fac o idee, un plan.

In mare parte, as vrea sa incep la mijlocul lunii iunie, odata la cateva saptamani sa ma intorc o seara acasa (daca imi permite harta si planul), si sa ajung la festivalurile mari din Romania. Dupa cum am spus, voi sta cate o seara in fiecare oras mare, iar in cursul zilei as vrea sa vizitez cate 2-3 orase mai mici sau medii.

E foarte greu! Deocamdata este doar un proiect la care visez si mi-am permis deocamdata sa mai fac un pas, sa va povestesc si voua, oamenilor care citesc ce scriu eu pe aici. Am nevoie de foarte multe chestii dar este extrem de greu.

Voi mai avea nevoie si de 2 (maxim 3) colegi de proiect cu care sa plec. Daca esti dispus sa facem asta impreuna, scrie-mi pe facebook si daca vom fi mai multi, voi alege cativa norocosi. Nu fac nici un fel de alegeri bazate pe sex, etnie, religie sau alte criterii, ci vreau doar sa am niste “parteneri” cu care sa ma inteleg perfect!

Spune-mi ce crezi! Astept comentarii si ajutorul tau! Hai sa facem ceva pentru tara asta si sa nu mai asteptam de la cei ce ne conduc, ca nu o sa se intample! Esti cu mine? 😉

0

WordPress.com.

Up ↑