Am fost in Grecia! 5 lucruri pe care trebuie sa le stii inainte de a ajunge acolo!

Nu e prima data cand ajung in Grecia. Si nu e nici prima data cand scriu despre asta. Insa niciodata nu v-am recomandat 5 lucruri pe care sa le luati in considerare. In total am fost de 4 ori si nu m-am simtit bine de fiecare data. Iar pentru ca vreau ca voi sa aveti o experienta buna, ma simt dator sa va ofer niste sfaturi!

  1. Nu toate statiunile sunt bune de plaja!

Nu stiu care e probabilitatea sa fi mers pana acum in Grecia, insa daca ai facut-o, e foarte probabil sa fi ajuns in Paralia Katerini. Adica ce vreau eu sa spun, e ca atat de multi romani ajung acolo anual, incat pare deja o statiune romaneasca. Meniurile sunt in romana, reclamele, afisele, tot! Angajatii vorbesc romaneste si poti gasi si mici. Si oricat de draguta si misto e statiunea, la un moment dat m-am plictisit si am vrut altceva. O statiune unde sa dau doar de greci si sa mananc doar gyros.

Si am mers intr-o statiune in Halkidiki. Din pacate, nu a fost cea mai buna experienta. Pe plaja si in apa erau doar pietre si era destul de greu sa innoti sau pur si simplu sa stai la soare. Atunci am aflat ca desi multe statiuni au deschidere la mare, nu toate sunt bune pentru plaja. In Paralia, de exemplu, apa iti ajunge pana la brau si dupa 20 de metri in larg! Si e doar nisip! Adica e statiunea perfecta din punctul asta de vedere.

Ce puteti face? Puteti sa cautati recenzii pe Trip Advisor sau pe tot felul de forumuri/bloguri de traveling!

2. Mancarea e destul de ieftina!

Adica na, un Gyros e 2-3 euro, cu tot cu un pahar de Cola. Si la 5 euro ai majoritatea portiilor. Si am mancat o ceafa de porc cu cartofi prajiti si salata de varza, cum n-am mai mancat pana acum. O portie de fructe de mare costa intre 8 si 12 euro, dar pentru asta recomand magazinele de langa, nu restaurantele pentru ca le gasiti mai ieftine. In Paralia exista si un LIDL si preturile seamana cu cele de la noi.

3. Sper sa nu-ti fie frica de meduze sau pesti…

Adica nu sunt asa multe si oricum nu fac rau. Sunt doar scarboase. Iar meduzele, nu sunt din acelea care te pisca, sau “curenteaza” cum zicem noi, dar sunt gelatinoase si crede-ma, nu vrei sa le atingi prin apa. La fel e si cu algele, dar toate astea fac parte din frumusetea marii. Si pana la urma, noi le invadam teritoriul, nu ei!

Ce poti face? Daca stii ca esti alergic, ia-ti medicamentele, insa nu foarte multe. Doar cele absolut necesare pentru ca sunt doctori specializati peste tot prin statiune!

42723528_2227431814146737_5738781553970905088_n

4. Cola si bautura e destul de scumpa!

Nu te gandi ca dai 10 euro pe o doza! Dar 2 pe o sticla de 1 litru, da. Si nu e chiar atat de scumpa, dar e mai mult decat la noi, unde e la jumatate de pret. Iar o sticla de Ammaretto, daca aici e vreo 21 de lei, la ei era in jur de 11-12 euro.

Ce poti sa faci? Mmmnu stiu exact. Ai putea sa iti cumperi de aici daca mergi cu masina. Daca nu, e mai complicat prin autocar, prin avion si mai si. Chiar si asa, Ouzo e ieftin! Poti sa bei greceste cu vreo 3-5 euro sticla 🙂

5. Poti negocia!

La greci e diferit. Poti negocia orice! Ma rog, aproape orice. Daca e 50 de euro camera de hotel, aia e! N-o poti negocia pe aia! Insa la haine, e chiar indicat! Si de ce zic asta? Cei mai multi isi pun preturi mari ca sa aiba de unde scadea in caz ca o cere clientul. Si daca o cer 5, castiga de la ceilalti 15 carora le e rusine sa negocieze!

Cam asta a fost! Tu ai fost prin Grecia? Povesteste-mi cum a fost, chiar aici, in comentarii! Nu poti sa-mi donezi, insa un share si un follow pe instagram la @acel.andrei ar insemna mult pentru mine! Ne vedem data viitoare! 🙂

42489153_2077785832266913_1419577976562909184_n

Advertisements

[PROIECT NOU] 100 de orase pentru o Romanie de 100

Fac astazi 20 de ani, doua decenii. Cam un sfert din viata mea s-a dus. Si nu o dau neaparat in melancolie si tristete (ma abtin cu greu). Vreau totusi sa va povestesc despre o noua idee a mea, pentru urmatorul an. Ceva ce mi-a venit in minte cam acum doua luni si a ramas acolo cu un scop: de a deveni dintr-un vis, o realitate.

E despre Romania! Cei ce ma cunosc, stiu ca am o slabiciune pentru tara mea. Si nu doar pentru ca este tara mea. Pur si simplu o iubesc! Pe langa asta, sarbatorim anul acesta 100 de ani de cand Romania (asa cum o stim noi azi) exista. Iar cum oamenii care ne conduc si ar trebui sa fie responsabili de sarbatorirea Centenarului uita in fiecare zi sa-si faca treaba, e responsabilitatea noastra sa fim constienti!

Astfel, ca sa trecem la subiect, in vara vreau sa calatoresc prin toata Romania! Vreau sa pornesc din Buftea, orasul in care locuiesc si sa ma intorc in Buftea, dupa ce voi vizita alte 99 de orase. Exista o singura regula! Nu vreau sa cheltui nici macar un leu! Nu pentru ca nu as putea sau pentru ca nu as vrea cu adevarat, dar vreau sa scot in evidenta prin acest proiect, amabilitatea si caldura romanilor! In momentul in care am cheltuit un singur leu, ma intorc acasa. Experienta mea se incheie in acel moment. Pentru transport ma voi folosi de tren, care oricum este gratuit pentru mine ca si student, iar prin orase ma voi plimba pe jos.

Partea interesanta abia acum vine: pentru cazare, mancare si diferite utilitati voi avea nevoie de ajutorul vostru! De fapt, de asta este acest proiect unul foarte indraznet! Vreau sa ma bazez pe ajutorul romanilor! Vreau sa demonstrez, la toamna, dupa ce am terminat proiectul, ca in tara mea se poate! Ca nu te va lasa nimeni sa mori de foame! Ca avem grija de aproapele nostru si ca ne pasa de ceilalti! De fapt, pentru asta ne recomanda si strainii, ca suntem ospitalieri si primitori! Eu stiu asta si vreau sa o  demonstrez! Daca ai vrea sa ma ajuti, te rog sa completezi formularul de aici. Nu este unul final, este doar ca sa pot sa-mi fac o idee, un plan.

In mare parte, as vrea sa incep la mijlocul lunii iunie, odata la cateva saptamani sa ma intorc o seara acasa (daca imi permite harta si planul), si sa ajung la festivalurile mari din Romania. Dupa cum am spus, voi sta cate o seara in fiecare oras mare, iar in cursul zilei as vrea sa vizitez cate 2-3 orase mai mici sau medii.

E foarte greu! Deocamdata este doar un proiect la care visez si mi-am permis deocamdata sa mai fac un pas, sa va povestesc si voua, oamenilor care citesc ce scriu eu pe aici. Am nevoie de foarte multe chestii dar este extrem de greu.

Voi mai avea nevoie si de 2 (maxim 3) colegi de proiect cu care sa plec. Daca esti dispus sa facem asta impreuna, scrie-mi pe facebook si daca vom fi mai multi, voi alege cativa norocosi. Nu fac nici un fel de alegeri bazate pe sex, etnie, religie sau alte criterii, ci vreau doar sa am niste “parteneri” cu care sa ma inteleg perfect!

Spune-mi ce crezi! Astept comentarii si ajutorul tau! Hai sa facem ceva pentru tara asta si sa nu mai asteptam de la cei ce ne conduc, ca nu o sa se intample! Esti cu mine? 😉

Salonic sau Thessaloniki?


Cand mi-am cumparat excursia in Grecia, am stabilit sa plec pe 6 septembrie. Nu stiu din ce cauza, nu s-a putut sa plec pe 6, am fost amanat pe 9, si am primit si o excursie gratis la Salonic (noi ii spunem asa, grecii ii spun Thessaloniki). M-am bucurat. Plus ca a fost vreme urata atunci. Oricum mergeam in Salonic, indiferent de circumstante. Am acolo un prieten despre care va povesteam si in articolul trecut, insa am aflat cu parere de rau ca a plect in armata pentru urmatorii 2 ani. Aici e obligatoriu.

Deja nici nu mai voiam sa merg, dar m-am gandit mai bine si am plecat a doua zi.

Trebuia sa plec la 8:45 din fata hotelului. M-am pus ceasul sa sune la 7, si la 7:40 m-am trezit. Pe la 8:30 eram afara, in fata hotelului. Autocarul a ajuns la 8:56. M-am urcat in autocar, frumos, curat ce-i drept, si am pornit spre Salonic.

Dupa ce parcusesem cativa metri, ghidul, Andreea, incepe sa vorbeasca. Un ton pisicos si razgaiat, usor increzut dar foarte plictisitor. Ne-a povestit ca numele orasului vine de la sotia intemeietorului orasului, Thessalonike, sora lui Alexandru cel Mare si ca inseamna in limba greaca “victorie impotriva Thessaliei”. Adica asa o chema pe femeie, si asa i-au spus si orasului. Cum mai sunt si pe la noi femei pe care le cheama Timisoara sau asa… M-a amuzat.

Pe langa asta, a fost si nelipsita baba care le stie pe toate, si celelate 3-4 “eleve” care stau cu gura cascata si asculta ce spune aia. Am obosit doar de la ce predica “baba suprema”. Mai era si una dinaia mironosita care se roaga in genunchi si dracuie cand iese din biserica. Cert este ca isi facuse pomelnice si tot felul de acatiste.

Ajungem dupa aproximativ o ora de drum la prima oprire, Biserica Sf. Dumitru Izvoratorul de Mir. “Baba suprema” a insistat sa ne oprim pentru 30 de minute, desi in program era stabilit doar pentru 20 de minute. Eu si cu ai mei, nu suntem cei mai religiosi oameni, dar nici atei nu ne numim. Eu unul sunt de parere ca nimic nu e mai important decat ce ai in suflet, si ca nu trebuie sa demonstrezi in fata nimanui cat de mult il iubesti pe Dumnezeu. Dar sa trecem mai departe…

Dupa vreo 5 minute, adica o poza si o tura de biserica, am iesit. Si asa eram in pantaloni scurti si se uitau toti preotii la mine, dezgustati. Biserica e mare, interesanta, dar nu m-a facut sa simt nimic. Sunt biserici in care am intrat si am simtit un har, insa aici, simteai doar privirile reci ale “babelor supreme”.

Dupa aceasta biserica, se pleca la alta. De mentionat ca intre timp mai facusem rost de un ghid, tot femeie, si dupa ce s-au sfatuit, au decis ca e mai bine sa trecem strada printr-o intersectie extrem de aglomerata si periculoasa, in loc sa mergem pana la trecerea de pietoni. Doar ne rugasem la Dumnezeu acum cateva minute, si clar eram feriti de orice pericol pentru urmatoarele zile…

Oricum, traficul e haos. In Bucuresti se circula elegant.

Am decis sa ne despartim de grup. Parca prea multa credinta pentru o zi. Am luat-o usor-usor spre faleza. Salonic are doua bulevarde paralele cu faleza. Sper sa nu dau nici o informatie eronata, dar primul bulevard are mai mult cafenele si restaurante, iar cel de-al doilea, e bulevard de shopping, ideal pentru femei. La cat de cald era, voiam sa stau la o terasa si sa beau o Cola. Poate gaseam si o placinta cu spanac tipic grecesca. Imposibil. Erau toate terasele full. Pana la urma am reusit sa stau la un bar si sa imi fac ultimele modificari la articolul precedent. M-au servit cu o cola greceasca, pe aia originala nu o prea gaseai. N-are tzatziki, nici souvlaki, e exact ca asta americana, doar ca e indulcita cu zahar din stevie. Adica e putin mai sanatoasa. Preturile sunt destul de okay, depinde la ce bar te opresti.

Si cum ne plimbam noi asa, am dat peste bazar. Desi ma asteptam la ceva mai mult, si stiu sgur ca bazarul dn tarile orientale este asa cum cred eu, mi-a placut si acesta. Au tot ce vrei. De la haine, si pentru cateva momente ai senzatia ca esti in Dragonul Rosu, pana la creveti si caracatite. Extrem de multe condimente si dulciuri interesante, suveniruri scumpe si foarte multa galagie. Din ce am incercat eu sa inteleg, fiecare spunea ca marfa lui e mai buna. Carnea si fructele de mare chiar aratau bine, proaspete si cam la acelasi pret ca la noi. In astfel de complexuri comerciale, este destul de frumos sa te plimbi doar ca sa vezi cat de mult isi doresc comercianti sa le cumperi marfa. Oferte peste oferte, si discount-uri peste discount-uri. Nu-mi aduc aminte sa fi cumparat ceva, dar stiu sigur ca am facut-o pentru ca nu ai cum sa pleci de acolo cu mana goala.

Eh, si apoi ne-am indreptat catre “Turnul Alb”. Asemanator Turnului Chindei din Targoviste, este emblema orasului, si punctul de intalnire principal. Ne-am asezat usor pe iarba si am asteptat cam 2 ore si jumatate pana a venit autocarul.

Ne-am urcat, si ne-am intors la hotel. Am cazut lat. Pe cat de frumoasa a fost excursia, pe atat de obositoare. Iar povestile babei supreme au continuat si ele…

Las ma jos niste poze, ca sa conving ca trebuie sa ajungeti in Salonic. Daca v-a placut articolul, nu uitati sa-i dati un share si un like aici, ca sa puteti vedea toate articolele noi! Multumesc! 🙂

Grecia si ceva nou pentru blog

Astazi pot spune ca am devenit un blogger adevarat. Nu pentru ca am facut cine stie ce comentarii sau vizulizari. Dar astazi, am investit prima data in blogul meu. Practic, de astazi este ceva serios. O sa va spun despre ce este vorba, in cele ce urmeaza.

Intre timp, am ajuns in Grecia. Am mai fost de 3 ori. De 2 ori in satiunea in care ma aflu si astazi, si o data in Halkidiki.

Imi place tara asta, in special pentru momentele frumose pe care le-am trait aici in toti acesti ani, dar si pentru oamenii frumosi si dragi pe care i-am cunoscut de aici. Am legat prietenii cu cativa greci si pot sa spun ca sunt bucuros sa cunosc astfel de oameni.

Incepand cu inceputul, am plecat vineri, pe 9 septembrie, la ora 20, spre mare. Pe la 21 si putin eram la vama. La 23 am intrat in Bulgaria. Da, apoximativ 2 ore am asteptat in vama. E mai bine sa stam mai mult in vama decat sa se intample chestii ilegale.

Drumul a fost frumos, avand in vedere ca bulgarii tocmai au deschis autostrada principala care traverseaza aproape toata tara. Ne-am oprit la cateva popasuri celebre pentru cei care au fost vreodata in Grecia, iar pe la 9 dimineata am ajuns.

In Paralia Katerini, caci despre statiunea aceasta este vorba, am fost prima data acum 8 ani, si ultima data acum 6 ani. Eram curios sa vad ce mai recunosc. Putine locuri. S-a construit peste tot. De exemplu, stau la un hotel unde acum 8 ani era camp. Iti era si frica sa mergi pana acolo, riscand sa te ratacesti. De fapt, ce spun eu? Nici nu iti trecea prin cap ce avea sa fie aici in urmatorii ani.

E o regula aici. Nu exista hoteluri sau vile cu mai mult de 4 etaje. Apropo, ca sa va spun si ceva interesant si sa nu spuneti ca nu ati invatat nimic din acest articol, casele tipice grecesti sunt vopsite in alb si albastru. Multi ati spune ca sunt astfel vopsite ca sa nu atraga caldura. Asa am crezut si eu. De fapt, acum multi ani, grecilor le-a fost impus de catre otomani sa nu-si afiseze steagul. Astfel, grecii si-au vopsit casele in alb si albastru pentru a-si putea marca teritoriul cumva.

Am lasat bagajele, am mers pe plaja, si am facut prima baie. Avand in vedere ca noi am adus soarele in Grecia, vremea nefiind favorabila pentru plaja cu cateva zile inainte, apa era destul de rece. Nisipul fin, cald, imi mangaia talpile iar. Imi era dor de asta. Am intrat in apa pana la gat, si racoarea apei, sarea, si imaginea infinitului parca ma imbratisau cum te imbratiseaza un vechi prieten. Ma uitam la apa, radeam, aveam sare pe buze si in fata mea, in larg, nu mai era nimeni. Eram cel mai departe de tarm si eram singur. Singur dar complet, pentru ca iar ma scladam in mare. Dupa atata timp, am simtit ca multe din grijle mele erau spalate si duse cu primul val. Un miraj, clar.

M-am despartit repede de sentimentul asta. Simteam ca e ca un drog. Iti face bine pe moment, te simti euforic, si dupa ce se duce efectul, te trezesti a fi total invers. Aproape ca imi era frica de apa deja.

Am plecat repede in oras. Nu neaparat un orasel cu atractii. Are doar o biserica, frumoasa ce-i drept. In rest magazine si restaurante, taverne, baruri, fast-food, etc. Mi-am satisfacut pofta de gyros, un fel de shaorma la noi dar nu se compara. Am dat doar asa un exemplu. Tzatziki, clar, si bere. E viata pe pamant, dragilor. O sa ziceti ca am dat-o in meltenisme, dar jur ca sentiment mai bun decat sa te murdarest cu gyros si tzatziki, nu exista. “E ca atunci cand iti scoti pantofii din picioare, dupa ce te intorci de la nunta!” (cum ar spune unii de la noi, prin reclame la televizor).

Se vede muntele Olimp in departare. Deja e ceva extraordinar. Bine, asta daca a citit “Legendele Olimpului”. Si aici nu conteaza ce fel de religie ai. Pe bune. Cand vezi ca ceea ce ai citit, exista cu adevarat, este un sentiment aparte. Cand citesti o carte si apoi vezi filmul. Exact asa se simte. Iar scaldarea in mare cu muntele Olimp in spate, este ceva de nedescris…

Sunt romani aici, de zici ca esti la noi pe litoral. Vreau sa spun ca restaurantele au meniuri in limba romana, si mai toti comerciantii vorbesc limba noastra. Cei mai mari au chiar si angajati romani. De fapt, asta este stilul grecului de a face comert. Iti da tot ce vrei. Iti fura un zambet, te face sa cumperi ceva doar pentru ca a fost de treaba. Accepta negocieri si nu se supara daca exagerezi. Il vezi pe comerciantul grec, la orice ora, cu zambetul pe fata si frappe-ul in mana. La pranz, cam pana pe la 16-17, au pauza de relaxare. Mai toti joca table si beau Ouzo.  Apoi sunt gata sa glumeasca cu tine toaaaata seara.

Grecia este clar o destinatie de vis. Maine plec in Thessaloniki. Am in plan sa scriu si despre asta daca gasesc ceva de povestit, normal. Jos las niste poze.

Hai sa va spun despre prima mea investitie in blog. Avand in vedere ca vreau sa incep sa lucrez tot mai mult la blog, si ca detin o tableta cu internet nelmitat, mi-am cumparat o mapa penru tableta care are si o tastatura. Chestia asta ma poate ajuta sa scriu in tmp real ceea ce simt si pot sa scriu chr atunci cand imi vine inspiratia. De exemplu, am avut multe idei pe care asteptam sa le scriu pe blog cand ajungeam acasa, insa se duceau in van. Pentru ca asta este inspiratia. Vine, te ademeneste, te imbata uor cu fantezii si poate ca pana ajung sa scrii, dispare.

Sigur, e o investitie minima, dar e un inceput. Multe chestii urmeaza sa se intample…

WordPress.com.

Up ↑