Amintiri de la Untold 2017

Mi-am adus aminte zilele astea cat de frumos a fost la Untold si m-am gandit sa va arat si voua pentru ca oricum nu pusesem pozele pe blog.

Pozele sunt facute cu Nikon D3100 si editate in Adobe Photoshop Express.

Enjoy, cum s-ar spune!

Advertisements

CARGO – Concert aniversar la Sala Palatului pe 30 martie

Trupa CARGO implineste anul acesta 33 de ani. Si cum poti sarbatori o astfel de aniversare, daca nu la Sala Palatului?

afis-cargo-concert-sala-palatului-martie-2018

Dincolo de melodiile extrem de cunoscute precum “Daca ploaia s-ar opri” sau “Ziua vrajitoarelor”, eu abia astept sa aud unele piese ce nu au fost cantate pana acum live, sau chiar pe cele noi, printre care se numara si “Romanie, te strig!”, de care m-am indragostit inca de la prima auditie.

O sa fiu foarte sincer si trebuie sa va spun ca niciodata nu mi-am imaginat trupa CARGO la Sala Palatului. Asta pentru ca vad mereu artistii clasici ce canta in astfel de locatii iar o astfel de trupa nu se incadreaza in categoria aceea! Sunt mult mai sus!

Sunt curios cum o sa iasa! I-am vazut la Sala Palatului si pe Slash cu Miles Kennedy and the Conspirators si pe Beth Hart de doua ori pana acum, deci este clar ca rock-ul e bine venit acolo.

Daca va grabiti, inca mai puteti prinde bilete!

  • VIP  – 150 lei
  • Categoria I  – 100 lei
  • Categoria II  – 78 lei
  • Categoria III  – 63 lei
  • Categoria IV  – 45 lei

Tu ce vrei sa asculti la concertul aniversar CARGO de la Sala Palatului? Ce piesa te-a marcat de-a lungul timpului? Scrie-mi in sectiunea de comentarii!

Scorpions, pe 12 iunie 2018 la București, în cadrul Crazy World Tour

Să fii, să simți și să trăiești rock e atemporal – indiferent de vârstă, de standarde sau de evoluția tehnologiei. Un concert mult-așteptat, o experiență care se vede, se aude și se respiră va rămâne unul dintre acele momente în care rămâi fără cuvinte. Iar când trupa de pe scenă aduce același strigăt de libertate și același mesaj atât de actual ca acum aproape 30 de ani, cuvintele oricum nu își mai au sensul căci muzica vorbește și inspiră. Încă o dată, vântul schimbării se va auzi la București, pe 12 iunie, la Romexpo, în cadrul unui concert de colecție al legendarei trupe germane Scorpions, din cadrul Crazy World Tour, adus în România de Events (www.events.ro).

Fiecare mișcare de schimbare puternică a fost însoțită de-a lungul timpului de propriul său refren memorabil, care răsună atât de familiar atât în urechile celor care au trăit schimbarea, cât și în ale celor care doar au auzit poveștile și îi intuiesc impactul. Cea mai de succes baladă a Scorpions, Wind of Change, este considerată simbolul căderii Zidului Berlinului și face valuri până în ziua de azi, când poate va inspira și va însoți o nouă schimbare. Despre asta e vorba când vorbim de rock – de muzica ce lasă semne, inspiră generații, nu are vârstă și asupra căreia nu poți și nu are sens să întervii, căci mesajul va fi mereu actual și va transcede generații.

Ne înconjoară aceeași Crazy World unde, spre sfârșitul anilor ’60, niște tineri muzicieni din Germania ce se refăcea după al doilea război mondial au fost marcați de muzica ce se auzea de peste Ocean. Originară din Hanovra, trupa a luat naștere din inițiativa chitaristului Rudolf Schenker și s-a consacrat în anii ’80 cu piese care au fost pe buzele tuturor, ca “No One Like You”, “Still Loving You” și “Rock You Like A Hurricane”, afirmându-se totodată drept cel mai important grup heavy al Germaniei. Balada “The Wind Of Change”, simbol al schimbărilor politice puternice din Europa din 1989, a devenit rapid un succes pe plan mondial, fiind cel mai bine vândut single al anului 1991. Pe scurt, aceștia sunt Scorpions – una dintre cele mai longevive trupe de rock, cu peste 50 de ani de carieră și peste 100 de milioane de albume vândute, a căror muzică sună la fel ca în prima zi și care ilustrează aceleași idealuri care ne țin umani, în viață și mergând înainte.

Scorpions revin la București pentru mai multă magie și inspirație pe 12 iunie, la Romexpo iar biletele se pot cumpăra online pe www.eventim.ro, sau prin rețeaua Eventim (magazinele Germanos, Vodafone, Orange, librăriile Humanitas, librăriile Cărtureşti). Între 19 și 31 martie, sunt disponibile bilete în pre-sale la prețul de 350 lei (Tribună), 245 lei (Golden Ring), 173 lei (Gazon A) și 136 lei (Gazon B). De pe 31 martie și până la data evenimentului, biletele vor avea costurile de de 350 lei (Tribună), 270 lei (Golden Ring), 190 lei (Gazon A) și 150 lei (Gazon B).

Foarte important: Doar între 16 – 18 martie, membrii Fan Club-ului Scorpions au bilete disponibile la 350 lei (Tribună), 225 lei (Golden Ring), 158 lei (Gazon A) și 125 lei (Gazon B). Iubitorii de rock care doresc să devină membrii în Fan Clubul Scorpions se pot înscrie accesând: http://www.the-scorpionscommunity.com/ 

Damian Marley, Jessie J sau London Grammar vin la Electric Castle!

N-am mai scris pana acum despre Electric Castle. Dar acum trebuie, am sa va dau niste vesti!

Jessie J canta la Electric Castle anul acesta! Daca la Damian Marley ma mai asteptam, (avand in vedere ca stiam ca e in turneu si banuiam ca trece si pe la noi), vestea ca anul acesta o vom vedea pe Jessie J chiar a venit de nicaieri. A mai fost ea prin Mamaia, dar nu se compara cu Bontida.

Nothing But Thieves, Dub Pistols au mai fost si nu o problema ca mai vin in continuare! Muzica lor suna intotdeauna diferit (asta e de bine) si nu te poti plicitisi niciodata! Mura Masa sau Richie Hawtin trebuie vazuti! Ii aveam de mult pe lista si in sfarsit, ma voi putea lauda ca i-am vazut live!

Subcarpați, Petre Inspirescu, Otherside, Vița de Vie, Raresh, OCS, Vunk, The Kryptonite Sparks și Class sunt artistii din Romania ce vor urca pe scena festivalului Electric Castle! Merita urmariti si ei, chiar daca le stim piesele. Show-ul se schimba, vibe-ul e altul!

E clar, Electric Castle a fost si va ramane unul dintre cele mai mari si mai bune festivaluri de la noi!

See you there!

“In conversatie” cu Valentin Sovar (Twist of Fate)

Ca sa va reimprospatez memoria, o sa va mai explic pe scurt de ce am facut aceasta serie de interviuri despre “underground”. In urma unui proiect la seminarul de radio, am decis sa vorbim despre muzica. Si cum noua nu ne prea place comercialul, uita-ne chiar aici.

Si tocmai pentru ca ne-au iesit atat de bine, pentru ca am intervievat si niste oameni super misto si pentru ca v-a placut si interviul meu cu Cezar Popescu, il las aici, si continuam cu unul nou realizat de colega mea, Alexandra Mihordea!

Astfel, incepem “In Conversatie” cu Valentin Sovar:

Alexandra: Spune-ne, Sovi, cat de clara ti se pare delimitarea dintre underground si mainstream, in ziua de azi, in Romania?

Valentin: Este destul de mare din multepuncte de vedere. Mai suntanumite trupe care incearca sa sara gardul si vor sa iasa din mainstream, facand chestii ceva mai mult sau mai
putin comerciale. In principiu, delimitarea este, a fost si va fi intotdeauna.

A: Consideri ca marile festivaluri de tipul Untold, Electric Castle, Summerwell, au contribuit la
cresterea scenei underground, in Romania, in ulltimii 10 ani ? Reprezinta acest tip de
publicitate o oportunitate de a te promova si pentru publicul consumator de mainstream sau
consideri ca trupele care fac parte din aceasta scena si acest tip de cultura de consum nu ar
fi prezente la un astfel de eveniment?

V: In primul rand, underground inseamna trupe care d-abia ai auzit de ele si care
incearca sa faca un stil ce nu prea se face in Romania. Hai sa delimitam ceea ce inseamna
de fapt underground-ul actual sau asa-numitul “underground”. Exista multe de metode de
promovare; trebuie doar un pic de neuroni activi si poti gasi modalitati destul de low-cost
pentru a te promova. Automat, nu mai esti in underground, dar evident, nu se poate numi
nici mainstream. In asa fel iti poti forma o baza de fani, de ascultatori si eventual, de
consumatori: consumatori de muzica, consumatori de merchandise. Daca esti o trupa ce vrei
sa evoluezi, te respecti si creezi merchandise pentru inceput: CD-uri, tricouri, hanorace, samd. Ca sa inchei, marile festivaluri din Romania nu vor aduce trupe din underground-ul
romanesc, pentru ca ei vor bani, nu vor sa sustina in mod special underground-ul.

A: De ce un ascultator ar trebui sa aleaga un artist din scena underground in detrimentul
unuia din mainstream? Sunt beneficii in alegerea acestui tip de content?

V: Esti ceea ce asculti. Daca asculti mainstream, probabil esti blocat in cateva cuvinte,
cateva note muzicale si cam atat. In general, underground-ul, de-a lungul timpului, a
reprezentat ceea ce oamenii creeaza, nu doar imprumuta de la ceilalti artisti. E o diferenta.
Pentru mine underground-ul este mai de calitate.

A: Pentru data de 10 februarie ati anuntat un concert in clubul Quantic. Care sunt asteptarile
legate de modul in care va fi primit aceast concert de consumatorii constanti de underground
si cum crezi ca vor reactiona consumatorii de mainstream aflati ,in acea seara, in mod
accidental?

V: Sunt in acest domeniu de aproximativ 5 ani. Am avut de a face cu fel si fel de
oameni, educandu-i pe unii dintre ei. In felul acesta, au inceput sa descopere si alte trupe
care nu fac parte din scena underground autohtona. Pot spune ca am creat o oarecare
comunitate si la ultimele concerte pe care le-am avut am fost primit neasteptat de bine
.Astfel, cu siguranta , tinand cont de trupele care ne vor insoti : Lucky Thirteen,Linear
Disorder, E-an-na, vom fi primiti cel putin bine. In general, oamenii trebuie sa descopere
ceea ce vor sa asculte, pentru ca, exact acolo unde nu se pare ca nu se pot descoperi, ele
exista si asteapta sa fie descoperite.

A:Multumesc frumos!

V:Multumesc si eu!

Mai am sau nu presedinte?

M-am tot gandit ieri seara la treaba asta. Mai am presedinte? Nu mai am presedinte? M-a pacalit? A tinut vreodata la alegatori?

Pe vremea cand a fost ales Iohannis, eu nu aveam drept de vot. Daca as fi avut, as fi votat cu siguranta. Cred ca asta este cel mai important drept al nostru, si cea mai mare obligatie. Iar daca presedintele a fost pus ieri intr-o situatie de rahat, a fost pentru ca neglijam total ca odata la cativa ani sa ne deplasam catre sectiile de votare.

PSD a jucat “frumos”, “constitutional”, cum ne-a invatat. Noua ni s-a parut un joc murdar si asa a si fost. Iar presedintele a acceptat propunerea.

La inceput, recunosc, m-am simtit dezamagit. Voiam ca Iohannis sa demontreze ca are boase si ca intra in razboi cu Dragnea. Sufletul meu, undeva departe, avea nevoie de mini-violenta asta. Aveam nevoie de replici asemanatoare lui Basescu, de un joc politic romanesc, adevarat!

Pana cand am realizat ca pe langa boasele pe care mi le doream eu sa le aiba Klaus, mai are si creier. Cineva a analizat ce s-ar fi intamplat daca nu punea si niste Germanie in treaba asta romaneasca:

https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=1695628807154966&id=100001235880507

Ca in copilarie, cand iti dau ai tai ceva de mancare ce nu iti place si mananci ca sa nu te bata mai tarziu.

Si n-am fost niciodata un simpatizant inrait al presedintelui dar incet-incet incep sa imi modelez o imagine interesanta despre dansul.

In alta ordine de idei, presedintele a dat un mesaj intregii romanii. Eu l-am interpretat asa: “Asta e tot ceea ce am putut eu sa fac pentru moment. Cel mai mare rol si cea mai mare datorie pentru democratia romaneasca o aveti voi, poporul!”

Astfel, ca sa inchei, ne vedem pe 20! Si nu uitati: cand va folositi de boasele romanesti, folositi si creierul nemtesc.

Ne scuzati! Tara in curs de renovare

26907689_1536828623061475_289237317027804345_n

Cred ca asa trebuia sa ii spunem premierului Japoniei, domnului Shinzo Abe. Pentru cine nu stie, domnul premier a stabilit o intalnire cu omologul sau din tara noastra, Mihai Tudose, a plecat din Japonia si pana a aterizat la noi, pe aeroport, nu mai avea cu cine sa se intalneasca. Tudose demisionase.

Si nu ca nu mai are voie sa demisioneze sau ceva, dar omul asta, este primul oficial al Japoniei care vine in Europa dupa cel de-Al Doilea Razboi Mondial si a ales sa vina in Romanica noastra draga. Si nu cu mana-n cur! Asta e cel mai important! Venea omul cu o turma de investititori! Dar noi nu avem nevoie. Ba poate chiar sa ii mai dam de la noi.

Problema e ca pentru ei, respectul inseamna foarte mult. Japonezii isi respecta foarte mult cultura iar daca simt o mica jignire, refuza categoric orice dialog. S-a intamplat acum un an sau doi, ca domnul prim-ministru sa se ridice de la masa oficiala la care a fost invitat, doar pentru ca aranjamentele florale erau jignitoare pentru cultura japoneza.

Si pe de alta parte, politetea, respectul si intelegerea sunt de baza in orice relatie pe care o intretin, oficiala mai mult sau mai putin. Nu cred ca a pus botul domn prim ministru al Japoniei. Nu cred ca s-a suparat. S-a distrat si a plecat mai departe.

Si romanii nostri, cum stiu ei sa improvizeze imediat, l-au dus pe oficial la Muzeul Satului. I-au pregatit acolo o slaninuta cu ceapa, o tuiculita, un taraf, si aia e. Va mai asteptam cand terminam si noi cu renovarea. Ce sa facem? Se mai intampla sa iti cada un ministru. Ma rog, sa fie dat jos de ai lui… Ce, voi nu patiti asa? Nu stiu, la noi se intampla. In ultimele luni a devenit un obicei.

Si eu am o vorba! Toate lucrurile se intampla in viata asta cu un scop! Mai bine ca nu s-a intalnit cu nimeni decat sa se intalneasca cu orice … ma rog, prim-ministru..

Dar ce sa facem? Astia suntem noi. Asta ne e natia, neamul. Asa stim noi sa dam cu bata la orice.

Dar o ducem tare bine..

“In conversatie” cu Cezar Popescu

E foarte frumos unde te poate duce un simplu proiect primit in facultate. Cine a facut scoala cu mine, stie ca eu duc proiectele la un alt nivel si ca ma implic 100% in ele. Asta pentru ca imi place sa imbin utilul cu placutul si oricat de grea sau nesuferita ar fi materia, incerc sa o redefinesc.

Articolul acesta a venit in urma unui proiect pe care l-am primit la seminarul de Radio. A trebuit sa ne alegem fiecare cate un subiect si sa realizam o emisiune pe acea tema. Muzica fiind primul meu hobby si pasiunea suprema, a fost singurul lucru pe care il avem in minte in acel moment. Si pentru ca toti avem aceasta pasiune comuna, asa a ramas!

“Muzica underground” este clar prezenta in Romania, iar una dintre trupele ce au reusit sa supravietuiasca in timp este “Vita de Vie”. Am stiut clar pe cine vreau sa am in proiectul meu si am tintit! Cezar Popescu, pentru cine nu stie, este chitaristul trupelor “Vita de vie”, “Days of Confusion”, “Domination” si ocazional mai face parte si din alte proiecte muzicale.

L-am contactat si mi-a raspuns imediat. Ne-am intalnit, am vorbit si ne-am imprietenit!

Va las mai jos “In conversatie” cu Cezar Popescu:

Andrei: Salut, Cezar! Imi pare foarte bine ca ai acceptat invitatia noastra

Cezar: Salut, mersi de invitatie!

A: As vrea sa vorbim despre muzica underground! Stiu ca tu canti in mai multe trupe, cateva dintre ele fiind trupe tribut, cum e pe piata din Romania? E greu sa faci rock? Sa canti muzica in underground?

Cezar: Daca ai sti cat de des primim noi intrebarea asta si cat de actuala si prezenta este intrebarea asta.. Eu cant cu Vita de Vie de 17 ani si am avut prilejul de a intra in trupa destul de tanar, ma apucasem de muzica de vreo 5 ani. Nu a trebuit sa ma lupt si sa dau din coate ca sa intru in breasla asta, am intrat direct in mainstream. Si a fost greu pentru ca a trebuit sa sar direct la un nivel profesionist, sa umplu niste goluri dintr-o data. Iar colegii mei m-au ajutat foarte mult, sustinandu-ma, si au ramas prietenii si familia mea.

Legat de intrebarea ta, am putea discuta despre asta la nesfarsit! Eu mai activez in acest moment in 2 trupe, “Days of Confusion” si “Domination”. Days of Confusion exista de 6 ani, iar cu Domination, fiind o trupa tribut Pantera, nu activam foarte mult, avem in jur de 10 concerte pe an si nici nu cred ca avem nevoie de mai mult pentru ca o trupa tribut, din partea mea, in Romania, nu poate sa cante decat in anumite festivaluri de gen sau sa isi faca singura concertele prin cluburi.

Termenul acesta de “underground” are mai multe valente. Unele trupe au o onoare si isi doresc sa ramana acolo. Noi facem parte din undergorund, nu pentru ca nu ne-am dori sa facem parte din maintsream, doar ca abordarea stilistica pe care o avem este extrem de nisata, in sensul ca noi cantam un soi de progressive-modern-metal cu ceva influente de djent si grunge, si genul acesta nu este foarte gustat nici la nivel mondial. Sunt trupe cunoscute, dar la un nivel de “underground-mondial” daca vrei sa ii spunem asa, precum “Animals As Leaders”. Noi ne-am dori sa fim in mainstream doar ca facem o muzica putin mai complicata, mai complexa. Si nu ca ar fi asta o vanitate a noastra, nu ne credem niste matematicieni intelectuali sau ceva, dar asta ne iese. Mie asa imi vine, natural, sa compun.

Apropo de asta, o sa fiu foarte sincer, pentru ca asta iti doresti si tu probabil.

A: Da, normal

C: Am lansat in martie primul nostru album. Se cheama “Yin & Out”, este un album conceptual cu 14 piese care contine si un board game tematic. Am muncit foarte mult pentru acest album si am avut in jurul nostru niste oameni care ne-au ajutat neconditionat si cu tot ce au avut la indemana. Iar fara ei, Days of Confusion nu ar fi fost ce este astazi. Pentru acest album am facut un turneu de promovare, cu 12 concerte. Ca sa iti spun sincer, din punt de vedere financiar, am iesit pe minus. Dar ne-am asumat asta de la inceput! A trebuit sa facem turneul acesta, lumea trebuie sa ne vada! Ca sa se intample lucruri, trebuie sa faci lucruri.

In rest, din puntul meu de vedere a fost perfect! Au venit oameni la concerte, au fost fani care stiau pentru ce vin, care stiau versurile, s-au bucurat si au cantat alaturi de noi. Ne-a ajutat sa ne legam mai bine. Este foarte important. Fiind membri a mai multor trupe si locuind in diferite orase, nu petrecem foarte mult timp impreuna.

Dar da, nu pot sa spun ca sunt fericit cu ceea ce se intampla in underground. Sunt trupe din afara, care au zeci, sute de mii de fani, care canta prin lume doar pe transport, cazare si masa.

In Romania, sa canti la festivaluri sau ca si “opening-act”, este extrem de greu, cred ca ai inteles.

A: Da! Uite, am aflat de la alti artisti ca doua dintre cele mai mari piedici ale muzicii underground sunt faptul ca in Romania nu se poate canta live la TV si ca se organizeaza concerte cu intrare gratuita. Astfel, fanii nu isi mai doresc sa plateasca ca sa revada o trupa. Voi cum va impacati cu aceste probleme?

C: Pai cum sa ne impacam? Ne inpacam si noi cum putem si facem compromisuri cat de putine putem. Recunosc, cu Days of Confusion, am fost de doua ori la emisiunea “Razvan si Dani” cu doua single-uri, “Dharkata” si “Eternal Summer”. Nu se poate canta live si e si de inteles, oarecum. La cum se desfasoara aceste emisiuni, in direct, un set-up pentru o trupa live este greu de montat. Dureaza undeva la 10-15 minute, trebuie facute probe de sunet, etc. In genul acesta de emisiuni, trebuie sa te urci pe scena in timpul pauzei publicitare, sa te montezi, sa canti si sa te si dai jos aproape instant. Mai sunt emisiuni precum “Starea Natiei”, preinregistrate, unde poti sa  canti live. Ulterior, am facut niste variante acustice a melodiilor si asa este mult mai usor sa cantam live la TV.

Legat de treaba cu concertele gratis, intradevar, este o mare problema! Daca omului ii dai ceva gratis iar apoi il pui sa plateasca pentru acelasi lucru, incepe sa strambe din nas. “De ce sa vad Vita de Vie la club si sa dau 40 de lei cand ii pot vedea gratis in piata?” Nu ii condamn, se poate foarte bine sa nu ai bani, si mie mi se intampla sa nu am bani! Noi incercam sa ne stabilim concertele astfel incat sa nu avem un concert gratis, in aceeasi perioada in care avem unul cu bilet in acelasi oras. Si ne-am gandit ca poate nu ar mai trebui sa acceptam sa cantam la concerte cu intrare libera pentru ca invatam publicul astfel. Dar pe de o alta parte, ca sa fiu sincer cu tine, noi din asta traim! Nu este usor nici pentru Vita sa traiasca doar din muzica. Nu ma plang, dar viata asta de muzicant, nu e o chestie lineara, nu este ca un job, unde te duci de luni pana joi si stii ca la sfarsitul lunii ai un salariu. Se intampla sa avem luni in care nu avem niciun concert, se intampla sa avem luni in care avem multe concerte. Este o chestie total imprevizibila si cei mai multi bani pe care ii castigam sunt din concerte din piata publica, zilele orasului, etc. Si totusi cred ca este uman, firesc, sa accepti sa canti si sa fii platit, pentru ca asta iti e meseria.

A: Eu am vazut ca sustineti si trupele noi formate! Ati oferit sansa unor trupe tinere precum “Pinholes” sau “The Kryptonite Sparks” sa deschida concertele voastre. Ba chiar, The Kryptonite Sparks este una dintre trupele pe care voi le-ati ajutat destul de mult.

C: Da, chiar au crescut foarte mult si sunt mandru de ei! Sunt niste baieti foarte buni!

A: Da, si am vazut ca dati o sansa trupelor tinere. Am vazut ca ati fost si la Sibiu Guitar Meeting, tot pentru a sustine generatia tanara sa se apuce de muzica.

C: Da, e clar! Noi suntem pasionati de muzica si ne place foarte mult ceea ce facem! Nevoia asta de a-i ajuta pe cei care impartasesc aceleasi pasiuni cu noi este una naturala si fireasca. Noi nu luam cu noi trupe care sa cante in deschidere in concertele din cluburi.  Noi in fiecare oras in care suntem, primim mesaje pe Facebook sau un telefon de la trupe tinere, care ne intreaba daca ar putea sa cante in deschiderea noastra si raspunsul este automat si invariabil “da!”

A: Super! Deci crezi ca mai exista o sansa pentru rock in Romania…

C: Pai sunt trupe foarte bune in Romania! Scot albume foarte bune si sunt din ce in ce mai multi artisti pe zona asta de rock! Sunt oameni extrem de talentati!

A: Si uite, as vrea cu ocazia asta sa imi recomanzi doua trupe din underground-ul romanesc pe care le vezi mari, undeva in viitor.

C: Pai uite, “RoadKillSoda” au scos un album acum. Au lucrat la noi in studio, este un album pe stilul lor, foarte bun!

Mai este o trupa, “Dignity Complex”, din Brasov. Ei canta un gen pe care eu nu il gust neaparat, dar este un produs foarte bun si baietii canta foarte bine live. Nu stiu daca e un lucru bun sau rau, dar se aliniaza cu trupele mari, de gen, de afara!

A: Super! Multumesc frumos!

C: Mersi si eu!

26637837_1753508741361292_104515452_n

Cam asa a fost 2017 pentru mine

In fiecare an reusesc sa fac un sumar a ceea ce s-a intamplat pe parcursul celor 365 de zile ce tocmai au trecut. Cateodata ma intristez, alteori ma amuz, alteori ma bucur sau cateodata ma frustrez.

Legat de 2017 nu stiu sigur ce sentiment am, insa stiu ca am facut foarte multe chestii pe care nici nu le visam in anii trecuti. Am mers in locuri despre care nu stiam nimic, am cunoscut oameni pe care simt ca i-am cunoscut si intr-o alta viata si am invatat cateva lectii.

Au fost de asemenea si lucruri pe care mi le doream indeplinite odata cu sfarsitul acestui an dar pentru asta mai am multi ani inainte!

2017 a inceput destul de ciudat si a continuat in primele luni sa fie destul de tulburat. Implicat fiind in miscarile civice ce au avut loc imediat cu instalarea noului guvern, am simtit impreuna cu ceilalti 600.000 de romani, in acea perioada, o stare de neliniste, emotie si spre final oboseala. Bine, din pacate, tot anul am continuat sa ies si sa protestez, rezultatul fiind discutabil…

16712039_1413938598651643_8367799089436244366_n

Unul dintre evenimentele la care am fost invitat si la care am participat cu placere a fost “Vlahuta Talks” unde am discutat despre pasiune. A fost foarte interesant pentru mine sa ma intorc in liceul in care am invatat si sa reusesc sa dau niste sfaturi celor care se pregatesc sa isi aleaga ce vor sa faca mai departe!

16864834_1425835694128600_8223376017262742486_n

Dupa cateva luni, am plecat in Germania pentru o scurta vacanta si am vizitat un lagar. Chestia asta a fost foarte ciudata pentru mine. O perioada destul de lunga am fost foarte tulburat si cumva, ce am reusit sa vad acolo, mi-a schimbat destul de mult pereptia asupra trecutului si a prezentului, si mi-a dat cateva invataturi pentru viitor. Recomand sa vizitati un astfel de muzeu pentru a intelege istoria cu adevarat!!

csm_MD_Krematorium.afk_3d1ad8c60a

Pe timpul verii am reusit sa fotografiez foarte multi artisti si asta a fost una dintre dorintele pe care eu mi le pusesem la inceput de 2017. Am reusit sa primesc primele mele acreditari de presa si pentru asta vreau sa multumesc tuturor celor carora m-au ajutat sa imi indeplinesc acest vis! Goran Bregovic, Ellie Goulding, Hurts, MO, Dillon Francis, Marshmello sau John Newman au fost doar cativa dintre artistii carora am avut sansa sa le capturez un moment din viata prin aparatul meu foto!

20638676_1603074029738098_1228743473038030936_n

Am reusit sa particip si la primele mele evenimente unde am fost invitat in calitate de blogger! Lansarea noului Moto Z2 Play, Webstock sau petrecera VIP de deschidere a lantului de restaurante Taco Bell au fost doar cateva dintre frumoasele evenimente la care am fost invitat! Multumesc iarasi tuturor celor care au facut posibile toate aceste lucruri!

22045760_1654972061214961_8008279856461107461_n

Am reusit sa intru si la o a doua facultate, Comunicare si Relatii Publice la Jurnalism, si asta a fost foarte important pentru mine. Desi nu pot sa spun ca imi este usor cu doua facultati, pot sa spun ca in sfarsit sunt fericit! Una din pasiunile mele creste in fiecare zi, iar eu asta mi-am dorit!

24796475_1719860108059489_1241745989987911064_n

Iar 2017 s-a terminat extraordinar de frumos! Craciunul alaturi de familie si Revelionul alaturi de prieteni. Pana la urma, ei au resit sa il faca frumos si sa il influenteze.

Iar acum pe final, vreau sa va multumesc voua, celor care deschideti articolele si cititi, voua celor care dati cu degetul de doua ori pe pozele mele de pe instagram si voua celor care reactionati la ceea ce eu gandesc! 2018 o sa vina cu mult mai multe articole, mult mai interesante, si cu acest nou blog!

Multumesc!

WordPress.com.

Up ↑